-Pe Dracu-

Capitolul 7:- " Jocuri satanice"

Un zgomot puternic răsună în cameră. Iar eu din nou sunt nevoită să mă scol. Cînd voi dormi și eu fără ca să fiu deranjată de ceva?
Îmi dau seama că sursa zgomotului e telefonul meu care tot sună într-una deja de vreo 15 minute. Cînd într-un final îmi găsesc și eu forța ca să răspund. Îmi duc telefonul la ureche. Fără a mai privi numele apelantului.
- Într-un sfîrșit! Ești bine? Pe unde dracu umbli de nu-mi răspunzi? De 20 de minute tot încerc să dau de tine. La capătul virului, aud acea voce senzuală care în ultimul timp îmi bîntuie toate gîndurile. Avea un ton ridicat iar îngrijorarea se înțelegea destul de bine în vocea lui caldă.
- Neața și ție morocănosule. Cum am dormit? Foarte bine. Și era cu mult mai bine dacă cineva nu mă trezea cu țipete! Strig eu la el prin telefon cu o voce revoltată.
- Adică eu înnebuneam aici, în timp ce tu dormeai liniștită? Întreabă el iar eu îmi dau ochii peste cap.
- Mhm. Mormăi eu. După care aud o răsuflare mai lungă prin telefon, urmată de o voce mult mai liniștită.
- Slavă domnului. Iubito să nu mai faci asta niciodată. M-ai speriat de moarte.
- Adisson! Ce se poate întîmpla cu mine peste noapte? Îl întreb eu sarcastic. Exagerează. Au trecut abia cîteva ore. Pentru că cu el am stat pînă peste miezul nopții la ora 2.
- Cel mai rău lucru. Să nu mai vreai să fii cu mine. Zice el repede. Iar pe chipul meu apare un zîmbet.
- Zici că acesta e un lucru rău? Întreb eu încet parcă cu teamă. Însă de îndată ce îi aud răspunsul mă liniștesc, dar nu asta e și reacția inimii mele. Inima începe să bată ca nebuna. Gata fiind să sară din pieptul meu.
- Cel mai rău de pe tot pămîntul, iubito. Zice el ușor. După care continuie. - În 20 de minute sunt la tine, să te duc la școală. Fii gata. Te pup iubire. Zice el poruncitor. După care închide apelul. Iar eu nu am o altă alternativă înafară de cea de-a mă resemna. Privesc ecranul telefonului și văd că e ora 7:05 minute. Nu pot să cred că Jeison m-a făcut să mă scol la ora asta.
Mă ridic din pat. Și mă îndrept spre baie. Cînd mă împiedic de niște picioare.
- Ce dracu? Țip eu, și realizez că întinsă pe jos la podele stă Mia.
- Cu cine ai vorbit? Este primul lucru pe care ea îl zice. Iar eu încerc să îmi forțez mintea pentru cea mai bună minciună.
- Cu Mark. De ce? Mă prefac eu, iar pentru o credibilitate mai bună mai gesticulez și cu mîinele în semn de revoltare.
- Și de cînd Mark e Adisson? Aici ma prins. Cum dracu doarme asta?
- Tu ce naiba făceai aici? Dormeai sau ascultai convorbirele telefonice?
- Doi în unu. Acum nu fugi de răspuns și povestește-mi! Strigă ea la mine, trăgîndu-mă jos lîngă ea.
- Tu de ce dormi jos? O întreb eu încruntîndu-mă.
- Pentru că, mda, cred că am căzut. Zice ea, trecîndu-și cu mîinele prin păr. Dar tu iarăși fugi de răsluns și asta nu îmi place!
- Păi. Ce vreai să îți zic? Știi ce. Acum mă cam grăbesc. Îți zic totul după. Te pup. Spun eu repede. Și mă ridic de jos. Ajugînd direct la baie.
După ce îmi fac un duș. În care picăturele calde ale apei mi-au răsfățat pielea. Ies din baie, încolăcită într-un prosop.
Observ că Mia lipsește. Și la fel și hainele ei. Cel mai probabil s-a dus la baia din camera pentru oaspeți. Mă îndrept spre dulap. Îmi iau lengeria mea albă de dantelă. Și îmi pun pe mine o rochie albă, care se mula perfect pe corpul meu. Ajugîndu-mi cu două palme pînă sub fund. Folosesc ca accensorii o centură neagră, iar la gît am un lănțujel de aur cu o inimioară la gît, din același set fiind și brățara cu cerceii mei scurți.
Îmi fac repede un machiaj simplu, combinînd culorile alb cu negru. Iar la păr îmi fac niște bucle lejere. Îmi pun în picioare pantofii mei negri cu un toc de 15 cm, și ies din cameră după ce îmi iau geanta mea tot neagră împreună cu telefonul.
Cînd cobor la parter. Îl văd pe Alex și Mia la bucătărie. Pregătind împreună micul dejun.
- Nu pot să cred! Voi gătiți? Îi ironizez un pic iar ei ambii își dau ochii peste cap.
- Stai jos și mănîncă! Țipă cu zîmbetul pe buze la mine Alex, în timp ce îmi pune borcanul de nuttela și o cafea pe masă. După care vin și clătitele făcute de Mia.
Mia e superbă. Gătește fantastic. Și chiar dacă o mai iau peste picior. Ea știe că o ador.
- Sunt comestibile? Întreb eu.
- Poftă bună. Îmi zic ambii, strigînd. După care mi se alătură.
- Poftă bună. Le răspund. După care ochii îmi cap pe ceasul de la bucătărie și văd că indica ora 7:45. Idealul meu mă omoară. Trebuia să ies cu 20 de minute în urmă.
Nu termin să îmi duc gîndul la capăt. Că aud cum cineva bate la ușa de la intrare.
- Nuuunuuunuuuu! Țip eu. Lăsîndu-mi capul în jos. După care sar ca arsă de pe scaun. Îmi iau geanta din living. Și deshid ușa de la intrare. În fața mea. Făcîndu-și apariția un Jeison Adisson, enervat la culme. La care se vede cu ochiul liber că răbdarea lui era la limite.
- Scuze! Zic eu încet. Și aplecîndu-mi capul în pămînt.
Chiar nu doream să îl fac să aștepte atîta. Desigur că era să întîrzii cu vreo 5 minute dar nu cu 20.
- Tu mă omori în 40 de minute. Lucru pe care nu l-au reușit alții în 4 ani. Zice el. Cu o expresie de nedescris pe față.
- Mi-am cerut scuze! Zic din nou cu o voce moale și slabă.
- Numa nu asta. Nu face fața asta de cățeluș. Te implor! Acum nu face asta. La dracu cu tine Emma Prescott!De ce nu pot sta supărat pe tine mai mult de 5 minute? Mă întreabă el țipînd după care pe chipul lui își face apariția un zîmbet fantastic. Un zîmbet care m-a făcut să mă îndrăgostesc de Jeison Adisson.
- Poate pentru că...Vreau eu să zic ceva. Însă sunt întreruptă de fratelo.
- Emma! Pe unde umbli! De cîte ori să vorbesc cu tine? Mănînci micul dejun și apoi pleci! Ții minte ce ți-a zis doctorul ultima dată cînd ți-ai pierdut cunoștința? Țipă el la mine, de parcă ar fi taicămiu. Și asta mă enervează la culme. Țipă, iar cînd ajunge în fața mea și îl vede pe Jeison tace. Dacă știam că Jeison îi poate închide gura lui Alex, îl chemam demult pe aici. Știu că vrea să mă protejeze. Și știu că are dreptate. Chiar trebuie să mă alimentez mai bine. Pentru a nu ajunge la anorexie. Dar ce dracu să fac dacă timpul nu îmi piermite acest lucru?
- Nu mai țipa la mine! Strig eu la rîndul meu iar el chiar tace.
- Iar tu? Îl întreabă Alex pe Jeison. Cu un zîmbet imens pe buze.
- Iar eu. Răspunde calm Jeison. Cu același zîmbet.
În tot acest timp. Eu stau și îi privesc. Însă sunt întreruptă de Jeison care îmi vorbește pe un ton autoritar.
- Deci nu mîncăm. De ce?
- Din vina ta. Zic eu repede. Întorcînd sitiația în favoarea mea. După care trec pe lîngă el. Și ies afară.
- Din vina mea? Ok. Zice el, venind spre mine. Și luîndu-mă în brațele sale puternice, arucîndu-mă peste umăr. După care intră în casa mea. Și mă duce la bucătărie, așezîndu-mă pe scaunul meu. Unde stătea încă micul meu dejun aproape neatins.
- Atunci din vina mea o să și mănînci. Mănîncă tot! Îmi comandă el. Iar eu sar în sus, însă deodată sunt împinsă de mîinele lui la loc pe scaun. El continuînd cu o voce calmă, spre Mia. - Bună dimineața. Tu iești Mia nu?
- Mda. Scuze pentru acel incident. Zice ea. Iar eu îmi dau ochii peste cap.
- E ok. Domnișoara Emma are atîția prieteni fantastici. Rău că nu-i prețuiește. Mă atacă el din nou.
- Eu nu-i prețuiesc?
- Nu. Pentru că nu mănînci. Și pot să bag mîna în foc că micul dejun la pregătit Mia. Odată ce doar ea are șorț cu făină peste el. Și la preparat ca tu să nu te îmbolnăvești!
- Cum te numești? Îl întreabă Alex pe idealul meu. Intrînd în bucătărie. Și întrerupînd din nou replica mea care la sigur ducea la un scand.
Nu pot să cred că sunt cu Jeison împreună doar de cîteva ore. Și deja ne-am certat de o mie de ori.
- Jeison. Tu? Îi răspunde el, întinzînd-ui mîna.
- Alex. Nu doar eu am uitat numele tău. Răspunde la gest. Zîmbind. - Ești uimitor, eu cu sormea deja de 3 ani mă tot chinui ca ea să mănînce.
- Știți ce? Ducețivă naibii toți. Dumă la școală. Țip eu la Jeison care continua să zîmbească. După ce am finisat de mîncat.

Suntem în mașina lui. Iar el se întinde spre mine, mîgîindu-mi obrazul atunci cînd vedea că stau supărată.
- Ce ai? Mă întreabă el. Iar eu încep să mă enervez. Observ cum mașina fratelui meu a trecut pe lîngă noi plecînd înspre școală odată cu Mia.
- Ce am? Jeison? De dimineață țipi la mine!
- Scuze pui. Dar. Chiar m-am enervat cînd am aflat că îți faci rău binevol. Îmi zice el calm. - Mă scuzi? Mă întreabă el. Iar eu ca răspuns mă apropii mai mult de el. De buzele lui moi. Suntem atît de aproape încît vreau să îl sărut. Și știu că asta vrea și el. Însă trebuie să plătească. Cînd s-a apropiat și el mai mult de mine. Îi șoptesc repede pe buze:
- Să mergem! După care mă retrag.
El zîmbește. Și îmi zice:
- Mda. Suntem chit!
Pornește mașina și ajungem în fața școlii.
Cînd vreau să cobor din mașină. Îi arunc o privire. Și văd că are o față supărată. Știu că face special pentru a mă face să îmi fie milă de el. Dar nu pot să îl văd trist. Asa că mă întorc înapoi și îi dau un sărut apăsat. Luînd-ul prin surprindere. Limbele noastre se împletesc jucînd niște jocuri satanice și luptînd pentru existență. În timp ce mîinele lui protectoare coboară spre coapsele mele. Strîngînd de ele. Făcîndu-mă să gem. Fapt care îl face să zîmbească în sărut.
Ne desprindem din sărut. Iar eu ies din mașină. Îndreptîndu-mi rochia și arajîndu-mi părul. Cînd să intru pe ușa școlii primesc un mesaj de la Jeison.
- Tu chiar vreai să mă omori? Cînd vin să te iau la 12:30 îți tăbăcesc fundul. Din vina căruia mai nu am făcut un infact cînd l-am văzut acoperit doar de materialul ăla subțire, și prea scurt. Ai grijă ca să nu duci și pe altcineva la cimitir.
Acum zici că nu am voie nici să mă îmbrac cum vreau? Mă întreb în gînd în timp ce observ cum majoritatea capetelor băieților sunt întoarse spre mine.
- Pe dracu! Idealul meu chiar avea dreptate. Zic eu încet ca să nu mă audă nimeni.
Tuturor fetelor le place un pic de atenție. Dar nici chiar așa. Mă simt ca o mare vedetă TV care este zilnic urmărită de miliarde de oameni. Și fundul căruia e în fața atenției.

************
Gata și acest capitol. Cam plictisitor. Dar sunt un pic în pană de idei.
Poate voi aveți vreo ideie care să mă poată ajuta? Aștept păreri.
În poză e Mia.