Capitolul 2

249 13 0
                                    

Era dimineață, dormeam când simt pe umărul meu o mână. Murmur ceva și mă învelesc mai bine.Câteva secunde mai târziu, simt cum mă mișcă cineva și atunci mă ridic brusc în șezut.. Îmi dau părul după față și mă uit la persoană.

- Allyson , trezește-te, azi te duc eu la școală.

- Dar tată e 7:00, orele încep la 8:00.Uitându-mă la telefon.

- Pregătește-te! În maxim 15-20 de minute să fii gata. Ridicându-se și plecând.

- Bine. Ridicându-mă din pat și îndreptându-mă spre baie.

După ce-mi fac rutina, merg spre dulap, unde îmi aleg o pereche de pantaloni, un tricou alb și un hanorac și tenișii mei..

După ce mă îmbrac și îmi iau ghiozdanul ,cobor și dau de mama care îmi bagă o felie de pâine prăjită în gură apoi ies la tata care mă aștepta în mașină.

- Am crezut că îți iei tot dulapul pe tine. Spune el sarcastic.

-Tată, nu am cum să-mi iau un dulap pe mine. Spunând eu cu nonșalanță.

- Bine, hai la școală.

După un drum liniștit și tăcut, am ajuns la școală. Ies din mașină și mă duc fix în clasă. Unde deja ajunseseră colegele mele care stăteau în spate și altele de care nu-mi păsa.

- Neața Danya! Neața Milly!

- Neața Allyson! Au spus la unison.

- Hei Danya, Noi suntem pe aceiași dată născute , adică suntem un fel de gemene.Spun eu chicotind.

-Da, suntem un fel de gemene.

După ce petrecem un timp mai lung împreună, eu și Danya devenim cele mai bune prietene. Timpul trecea, vacanța de iarnă se apropria iar noi eram nedespărțite. Mereu una acolo pentu cealaltă gata s-o apere.

După un scurt timp Danya îmi arată o conversație cu un băiat.

- Și cum l-ai cunoscut. Mă așez lângă ea în bancă.

- Jucâm jocul meu preferat și am dat de el întâmplător. Uitându-se la mine.

- Aham.. și cum vă înțelegeți?

- Hei, nu te gândi că-mi place de el. Eu îl consider frate.. doar atât.

- Nu făceam altă aluzie.

După ziua aia, seara, stau în pat, ca deobicei și mă uit la tavan, când deodată îmi aud telefonul sunând.

-Oare cine sa fie? Ce e grupul ăsta? suntem 3, eu, Danya și...cine e nr ăsta misterios ? Mă uit la telefon confuză.

Eu doar priveam ce vorbesc cei doi, nu de alta dar să aflu și eu cine e acel nr. După ceva timp văd că cei doi își spun " bro" și " sys ". E clar. e băiatul de azi de careimi tot spunea Danya.

Eu: Bună!Ce faceți?
Danya:Heiii! Așteptam să intri și tu.
Nr: Bună! Te așteptam pe tine.
Eu: Uau, deci sunt așa importă?
Nr: Normal.
Danya: Normal că ești. Deci Ally el e Aiden, " fratele" meu.
Bro, ea e Allyson sau Ally mai pe scurt.
Nr: încântat.
Eu: și eu la fel.

Dintr-o vorba in alta,dintr-o gluma mai proastă in alta puțin mai bună,aflu că prietena mea cea mai bună are prieten. Nu știam,interesant.
Cum se face că eu aflu ultima?Oameni buni știți ce înseamnă măcar prietenă bună? Voi nu cred ca știți,dar să trecem peste.
Îmi povestește că e un băiat cuminte,iubitor,că are grijă de ea si mereu zâmbește când vorbește cu el.
  Cu toată această descriere minunată nu am mai putut spune nimic așa că am stat în banca mea,cuminte și nu am mai adus in discuție asta.
Mă simțeam puțin ciudat pentru că  aflasem de la un necunoscut asta în loc sa aflu de la ea.
Am fost distantă și asta a văzut și ea,de aceea s-a creat o tensiune între noi și in seara aceea nu am mai vorbit.

O viață complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum