Alex...
Mereu e pe lângă ea, nu-mi place de el și da, poate sunt puțin gelos..Dar tipul ăsta poate să mi-o ia pe Ally. Și nu vreau asta. Sunt conștient de ce am făcut dar tot n-o las altora. Voi face orice ca să mă ierte. Și îi voi demonstra că n-o să mai fac asta .
- Ce cauți aici?Spune ușor iritat de prezenta mea. Deși aș fi putut sa ii adresez aceiași întrebare. Sau sa il dau afara fără să-i mai spun ceva,dar am rămas calm. Eram totuși în casa lui Ally, iar aceasta cu siguranță l-ar apăra.
*Perspectiva lui Alex *
După câte a făcut e tot aici, nu înțeleg. Dacă o iubea nu ii făcea asta, dacă ținea la ea nu o înșela. Și de ce mă întrebă pe mine ce caut aici. Nu e treaba lui!
Sunt aici pentru ea,el e în plus. Iar atâta timp cât Ally mă vrea pe lângă ea voi rămâne, și chiar dacă n-o să mai vrea ca eu s-o ajut, sau o sa vrea sa nu mai țină legătura cu mine, eu o să înțeleg dar tot voi avea grijă de ea de la distanță. Pentru ca eu spre deosebire de el chiar țin la ea.
- Nu e treaba ta. Spun eu dând ochi peste cap apropiindu-mă de ei și luând loc pe canapeaua unde stăteau.
- Ba da e. Tensiunea din camera devenea din ce în ce mai mare, și asta din cauza lui Aiden.
Ignorându-l cu totul ,spun un "nu " ușor și mă uit la Ally.
Se vedea c-o doare prezența lui deși ea voia sa pară puternică și că totul e normal. Dar ochii ei o dădeau de gol.
- Ally azi vrei sa mergem să ne plimbăm? Spun atrăgând-i atenția, punând mâna mea pe umărul ei. Azi vroiam sa o duc pe Ally prin oraș să petrecem timp împreună și în același timp să o fac să uite de ce ii făcuse Aiden. Și mai vroiam sa ii arat locul unde eu am crescut. Unde locuiau bunicii mei,cei care, atunci când veneam la ei nu mai știau ce sa facă ca eu să zâmbesc. Oamenii care m-au învățat atâtea și mai ales cum sa prețuiesc persoanele de lângă mine.
- Bine. Spune ușor zâmbindu-mi cald și ridicându-se.
- Ce să faci? Nu te duci nicăieri! Mai ales cu el. Spune Aiden,apucându-i încheietura mâini şi făcând-o sa cada pe canapea.
Ce penibil este, crede ca toate se învârt în jurul lui, sau că ea o să-l ierte ușor după ce a făcut.
- Ba da, am să mă duc. Nu e treaba ta ce fac eu. Acum te rog sa pleci.Spune Ally către Aiden. Alex mă îmbrac și revin
*În mașină *
*Perspectiva lui Ally *
-Și unde ai de gând sa ma duci de data asta? Ne plimbăm de ore bune iar acum suntem aproape de ieșirea din oraș. Spun încercând sa ii arăt ca sunt obosita. Toată ziua ne-am plimbat prin tot feluri de magazine și diverse locuri. Ba chiar am mers într-un parc unde ne-am dat în mașinuțe. Momentul ăla mi-a plăcut. Mereu intram unul în celalalt, dar deja obosisem, iar sera se apropia.
- Mai am un loc să-ți arăt și după te duc acasă. Spune fiind atent la drum dar acordându-mi un zâmbet.
- Deci nu ai de gând să-mi spui, nu? Bine o sa stau și o să aștept. Punând capul pe geamul cel rece , privind afară.
- E o surpriză.Nu te supăra,pentru că o să-ți placă. Și râde ușor.
Oare unde mă duce, deja eram în afară orașului ,iar noapte era aproape. Am încredere în el, dar totuși sunt prea curioasă.
- Am ajuns. Aud de la Alex când mașina lui se oprește.
- În sfârși. Ai noroc ca am mâncat înainte de a veni aici. Spun deschizând ușa mașinii și ieșind și eu din ea. Unde suntem? Întreb privind în jur. Era pustiu înafară de un pot ce lega locul unde noi ne aflam, de o căsuță ce se afla pe partea cealaltă. Locul era uimitor, podul fiind asa vechi dar totuși frumos. Copacii înalți și brazii care aveau zăpadă pe ei, răul care acum era înghețat sub pod, iar gheața era așa curată că puteai vedea pietrele ce erau la fund.
- Acolo au trăit bunicii mei. Făcând semn către căsuță. Hai sa trecem podul, dar fi atentă, e destul de vechi și acum este și alunecos. Pășește cu grijă, nu mai sunt barele de susținere. Spune Alex care mă lasă să fiu eu prima care trece acel pod.
- Sunt. Pășind încet pe pod. Și ce vom face aici? Spun uitându-mă în jos pentru a fi atentă unde pun piciorul, chiar era alunecos și cum nu avea de ce sa ma țin , trebuia să-mi țin echilibrul cu mâinile.
- Asta e locul meu preferat. Aici am petrecut mare parte din copilărie. Și vreau să îl vezi și tu. Spune urmându-mă pe pod
- Abea aștept. Spun încercând sa nu cad,deoarece alunecasem ,dar Alex mă prinde de mână și îmi susține echilibrul,spunând sa am grijă. Iar eu dând din cap aprobând ca da.
Înaintez mai mult dar pun piciorul drept în afară podului și alunec, iar tot ce am mai auzit a fost Alex care mă stiga,apoi nu am mai căzut și auzit nimic.
