Multe lucruri s-au întâmplat.
Când credeam că eu și Aiden putem fi fericiți.A stricat el tot. Nu-mi venea să cred că a făcut asta. Şi asta pentru că nu-l credeam în stare.
Iar acum stau aici cu Alex care spune ca "va face ce trebuia să facă " asta ce mai înseamnă? Sunt confuză, confuză de tot ce se petrece și confuză de ce simt acum.
Simt ură, pentru Aiden și Melissa,dispreț, dezamăgire, dar și liniște asta datorită lui Alex.
- Și ce vrei sa faci? Îl întreb uitându-mă fix un ochii lui albești pătrunzători.Ochii ăștia care te priveau cu atâta căldură și îți dădeau o stare de protecție.
- Asta.. Și își lipește buzele de ale mele.
Fac ochii mari de uimire pentru că nu mă așteptam la asta nu ii răspund, defapt nici nu mă gândeam să ii răspund. Doar stăteam și simțeam cum mă înmoi toată sub sărutul care nu se mai termina, simțeam cum obraji mei ard, și pot sa pun pariu că erau roșii.
Văzând că nu-i raspund la sărut își apasă buzele mai tare peste ale mele, în timp ce mâinile lui erau acum pe spatele meu. Atunci am cedat, poate pentru că mă simțeam oarecum bine, poate ca îmi plăcea, sau poate pentru ca nu doream sa se simtă prost, dar în orice caz am simțit cum zâmbește când am răspuns timida la sărutul lui.
După ce ne-am desprins din sărut, Alex plecă capul în jos cerându-și scuze.
- Nu ai de ce să-ți ceri scuze. Doar că.. nu știu.De ce ai făcut asta? Deși știm că ce am făcut acum nu era bine, eu țineam la Aiden, chiar dacă el a făcut ce a făcut. Dar vroiam sa știu de ce a făcut asta.
- Știu că pare de necrezut. Dar Ally, trebuie să-ți spun.
- Spune. Știam că nu era ceva banal ce vrea să-mi spună. Și mai știam ca orice ar fi trebuie să mă gândesc bine.
- Te plac. Și nu ca pe o amica ,adică, da,la început așa a fost, dar cu timpul ți-ai făcut loc în inima mea, ai pășit puțin câte puțin în ea pana ți-ai făcut loc. Am vrut sa mă abțin. Să-mi opresc sentimentele astea, dar e greu, e greu văzându-te cum suferi,cum plângi după un altul.
Nu-mi venea să cred.Mă place, Alex mă place. Și a ținut toate astea doar ca eu sa fiu fericită cu un băiat care nici nu mai știu dacă merită atenția mea. Putea oricând sa fie cu alta fată dar el a ales sa stea lângă mine fără sa spună nimic. Oare cât de rău se simțea când eu eram lângă Aiden, sau când vorbeam de el. Cred că foarte rău.
Parcă timpul se oprise în loc, iar eu mă uitam la el uimită, confuză,nu știam ce să ii spun .
- Aăă... Încerc sa spun ceva dar tot ce ieșea pe gura mea erau bâlbâieli.
- Știu că e un moment nepotrivit și știu că acum nu ești într-o stare prea bună. Dar eu îți promit că oricare ar fi răspunsul tău eu voi fi aici pentru tine. Voi avea grija de tine orice ai spune sau orice ai face.
- Alex..Doar atât am putut sa spus, altceva nu știam ce sa ii spun. Nu știu ce sa ii spun.
- Îți voi demonstra cat țin la tine. Doar te rog să-mi dai o șansă.
Ceva din mine spunea să spun nu, îl iubesc pe Aiden, dar lui nu i-a păsat de mine, dar totuși îl iubesc, iar altceva din mine spune să îi dau șansa. Ce sa aleg?!
- Bine. Scot cuvântul pe gura neștiind ce fac, în ce intru. Dar voi risca.
- Serios? Fața lui s-a luminat, zâmbetului lui făcea toată treaba
Ohhh zâmbetul ăsta nu ai cum sa nu zâmbești la el.
- Da. și îi zâmbesc.
*Perspectiva lui Alex *
Cred că în momentul ăsta toate emoțiile din lume s-au adunat în mine. Momentul când i-am spus ce simt și să-mi dea o șansă ca mai apoi să o și primesc cred că au amplificat emoțiile pe care le avem.
- Mulțumesc. O sa vezi cat țin la ține. N-o sa te rănesc niciodată și o sa am grijă de tine, sa zâmbești și să te bucuri de fiecare clipă. Eram conștient ca îl iubește pe Aiden, că n-o să-l uite prea curând dar voi face orice ca ea sa fie a mea. Să-mi zâmbească diminețile când mă trezesc.
Nu-mi spune nimic doar mă strânge în brațe parcă ar fi prima sau ultima dată. Își înfășoară mâinile ei micuțe în jurul corpului meu făcându-mă da par așa mare pe lângă ea. Cerând protecție.
- Acum ar trebui sa te bagi la somn. Voi sta lângă tine până adormi și apoi plec. Spun luând-o de mână.
- Bine. Spune și se așează pe pat.
Oboseala își spuse cuvântul, adormise imediat după ce am învelit-o. Era ca un copil mic ce trebuie îngrijit, ce trebuie protejat și iubit. Asta iubeam la ea, inocența ei. Puritatea, modul în care vorbea și vedea lumea.Zâmbetul ei. Și mai ales ea. O iubeam pe ea. Mă făcea să o vreau din ce in ce mai mult. S-o simt lângă mine.
* A doua zi *
*Perspectiva lui Aiden *
Ce am făcut? Doamne ce am făcut? Trebuie sa vorbesc cu ea. Neapărat.
Gândul c-o pierd mă înnebunea.Cum am putut să fiu așa prost, când am avut-o am pierdut-o, când era a mea eu am dat-o pentru alta. Ea ma iubea și eu? Sunt un nimeni.
Ma îndrept spre casa ei amintindu-mi ce s-a întâmplat aseară. Kriss mi-a spus ca eu trebuie s-o rezolv, iar Dany cum era plecata cu părinți în altă țară nu am putut sa ii cer ajutorul
Eram în față ușii, casei ei. Brusc apăs pe sonerie. Ce o sa ii spun dacă îmi răspunde. Orice aș face nu pot s-o pierd.
- Da. Deschizând ușa. Ce cauți aici? Cuvintele ei erau ca armele albe de ascuțite. Ma ducea chiar dacă nu ma atingea.
- Vreau sa vorbim, te rog.
- Nu avem ce. Și îmi închide uşa, dar pun piciorul pentru a o opri
- Pleacă Aiden!!Adaugă pe un ton rece
-Nu înainte sa mă asculți.
- Ok, te ascult! Intră! Deschizând ușa larg
- Ascult. Spune așezându-se pe canapea.
-Te rog să mă ierți pentru ce am făcut. Nu am gândit, nu știu ce a fost cu mine. Ally te rog sa ma crezi ca te iubesc și nu vreau sa te las.
- Asta e tot? Răceală din vocea ei era menținută în continuare.
- Mda..Știam că vroia să para rece, ca nu ii pasa, dar știam ca ma iubește.
- Ok. Acum poți sa pleci, trebuie sa vină Alex. Iar Alex, de ce e tipul ăsta mereu lângă ea. L-aș omorâ dacă aș putea, sau pot.. Nu-l suport, dacă ii face ceva sau dacă se atinge de ea,îl omor.
- Alex? M-ai înlocuit? Așa repede?
- Cum ai făcut și tu..?! Atunci ușa se aude și intra băiatul ăla...
