Nu stiam dacă să ii raspund sau să tac din gură . M-am ridicat de pe marginea căzii şi am făcut un pas in față. Mă simțeam slăbită şi amețită. Şi eram sigură că este din cauza sângelui prea mult pierdut .
-JUR CĂ SPARG UŞA ! DESCHIDE !!! Tonul vocii lui Kriss devenea din ce in ce mai ridicat şi mai serios.
Nu vroiam să vină aici . Vroiam să stau singură, şi ce caută el aici ?De ce e el aici?
- Pleacă... a fost tot ce am spus eu inainte să cad. Simțeam cum tot in jurul meu se învârte ca intr-un carusel atunci când m-am ridicat in picioare. Stomacul meu se strângea din ce în ce mai tare iar corpul meu devenea uşor de nesuportat.
- Allyson , sparg uşa. A fost tot ce am auzit înainte ca uşa să se mişte şi să se deschidă puternic .
- Ce e in capul tău? Spune Kriss apropriindu-se rapid de mine şi punandu-şi mâinile pe umerii mei.
- Ce cauți aici? Am spus aproape soptind, ascunzându-mi mâna .
- Sora ta a sunat-o pe Danya. Ele sunt jos. Ce ai făcut aici ? De ce e sânge pe jos ?Ally ce ai făcut? Spunea Kriss in timp ce se uita pe jos şi la mine . Încercam să-mi ascund mâna, dar degeaba , Kriss mi-a luat-o de la spate provicându-mi dureri .
- Ce e asta?A adăugat el .
- Nimic ..
- Nimic?Vezi ce ai ajuns ?Eşti un dezastru . Vrei să mori ? M-am încruntat la auzul cuvintelor lui . " un dezastru" asta sunt acum . Un dezastru .
Pentru o secundă am intrat in lumea mea si in gândurile mele , vroiam să scap de asta cât mai rapid . Aşa că l-am ocolit pe Kriss , ieșind din baie .
- Unde te duci?A intrebat Kriss uitându-se la mine cum mă încalț.
- Departe de aici . Am spus in timp ce mi-am luat si o geacă pe mine .
Am ieşit din cameră lăsându-l pe Kriss in urma mea . Am coborât scările rapid şi am trecut pe langa încăperea unde sora mea şi Danya erau . Am ieşit pe uşă cu paşi mari si m- am îndreptată pe o strada închisă .
" Un dezastru " Poate că asta sunt , dar ce vina am eu că am vrut ca toți să fie fericiți ? Am vrut ca toți sa fie mulțumiți de mine , dar nu , nu le pasă de ce simt eu şi toți se gândesc numai la ei . Poate a venit vremea sa fac si eu asta .
Cu cât intram pe stradă asta, cu atât se facea mai intuneric şi mai înfricoșător locul . Dar eu continuam , imi placea senzația pe care mi-o dădea strada asta pustie .
Paşii mei se făceau din ce in ce mai mici , iar mâna mea începea sa mă doară. Poate pentru ca am plecat prea repede şi nu mi-am bamdajat rana .
M-am trezit din gândurile mele când corpul meu a dat peste ceva solid si înalt .
- Uită-te dracu pe unde mergi! Spune băiatul peste care tocmai am dat . Mi se părea foarte cunoscută vocea aşa că am ridicat capul pentru a vedea mai bine chipul lui.
- Ohhh , nu tu iar.. Adaugă el . Ai putea fi mai atentă pe unde mergi?Şi ce cauți aici?Spune el deranjat de prezența mea. Nici eu nu am vrut să dau peste el , dar se pare că neîndemanarea mea mă aduce mereu pe lângă el
- Bună şi ție. Spun eu ironică. Chiar nu aveam chef de prostiile băiatului ăsta , dar simțeam că mă poate ajuta să trec peste asta .
- O cunosti Derek?Un alt băiat a vorbit apropriindu-se de noi. Încă eram unul lângă altul uitandu-ne unul la altul.
- Ce? Nu, adică da . Intr-un fel . Uitându-se confuz la el.
