Știți senzația aia de oboseală, care îți pune stăpânire pe tot corpul.
Asta am eu acum. Îmi simt corpul greu, obosit și mă dor toate.
De ce nu mă pot ridica și de ce este întuneric. Ce s-a întâmplat? Am murit? Unde e Alex?
*Perspectiva lui Alex *
- Alyy!!! Strig dar degeaba.Corpul ei ajunge cu repeziciune jos. Am vrut s-o prind,am vrut s-o salvez, să n-o las sa cadă, dar nu am ajuns la ea iar acum nu știu cum să ajung jos.
Trec repede podul, dar cu grijă ca să nu cad și eu.E numai vina mea dacă nu o aduceam aici nu se întâmpla asta.
-Pod nenorocit.Scrâșnesc din dinți în timp ce cobor ușor pe o pantă care semăna a poteca spre lac.
Pășind pe gheața care era suficient de înghețată. Slavă Domnului că nu s-a spart . Mă îndrept spre Ally care zăcea inconștiență.
-Ohhh Doamne, Ally. Rezistă! Asta fiind reacția mea când văd că sângerăra. Te voi duce la spital. Spun luându-i corpul firav și rănit și urc poteca. Chiar dacă este abruptă, nu-mi pasă, viața fetei pe care o iubesc e mult mai important.
Trebuia s-o duc la spital urgent.
Cel mai mare pericol a fost pe pod. Nu era destul de alunecos și când mergeam singur pe el, dar cu Ally în brațe era mult mai dificil.
Trec în siguranță podul, cu Ally în brațe și mă îndrept spre mașină.O deschis cu greu și o așez în spate pe Ally care devenea din ce în ce mai rece.
- Rezistă Ally. Rezistă. Repetam într-una, cu speranța că ea să mă audă. Îmi dau jos jacheta cea groasă și o pun pe ea..Încercând să o încălzesc .
Pulsul era slăbit, buza ei de jos începea să prindă o culoare închisă iar rana de la cap încetase sa mai sângereze.
Închid ușa unde era Ally și urc în față. Pornesc în grabă pe stradă încercând sa ajung la cel mai apropiat spital. Când eram mic și m-am lovit destul de grav, știu că bunica m-a dus la un spital care era la o ora de casa ei, deci nu durează mult până ajung la spital unde o iau pe Ally și fug direct în spital căutând un doctor.
......
- Domnul doctor este la ea în salon. Te rog să aștepți aici. Spune asistenta întinzându-mi un formular.
- Vreau să știu cum e?Când o pot vedea? Întreb ignorând foaia ce era întinsă în fața mea. Acum chiar nu îmi pasă de altceva înafară de Ally. Nu mi-aș iertat niciodată dacă i se întâmplă ceva. Nu vreau s-o pierd.
- Te rog să aștepți.
Până arunci completează aici. Fiind singura persoana cunoscută ei, trebuie să aflăm anumite informații.Spune întinzându-mi iar foaia aia în față.
O iau și observ " numele părinților : ".
Părinți?!..Ce fac, ce le spun părinților ei. Nu pot alfa că fata lor a pățit asta.Ei nici nu mă cunosc. Este adevărat că tatăl m-a văzut dar niciodată nu am stat de vorba cu el, cum o să vorbesc acum, dar trebuie sa afle.
Cum telefonul lui Ally era la mine, am căutat numerele lor de telefon. L-am sunat pe tatăl ei știind ca el o să suporte mai ușor. Mama lui Ally sunt sigur ca nu ar fi rezist. După ce-mi răspunde, îi explic cine sunt, și cu greu ii spun ce s-a întâmplat. Iar acesta nu face altceva decât să-mi ceară informații despre locul unde este spitalul.
Minutele treceau cu repeziciune, iar scaunul din hol parcă nu vroia sa se desparte de mine sau poate eu de el. Așteptam să aflu vești despre Ally și permisiunea de a o vedea. Gândul ca ea e rănită din cauza mea mă făcea să mă simt și mai rău. Dacă nu o duceam acolo, ea nu mai era acum pe patul ăla rece de spital. E doar vina mea. Dacă pățește ceva nu mi-o iert, chiar dacă ea o să mă ierte. Din cauza mea puteam s-o pierd.
Deodată simt o mână puternică pe umărul meu.
- Domnule doctor. Cum se simte? Pot s-o văd? Spun eu îngrijorat și nerăbdător sa aflu cum este starea ei.
- Rănile nu sunt grave. Este adevărat că lovitura de la cap i-a provocat sângerări dar au trecut. În schimb, este lovită la coloană și câteva zile trebuie ajutată să își revină complet.Cuvintele lui îmi făceau inima sa scape din strâmtoarea pe care o simțeam de când am văzut ca nu mai respira normal, când i-am văzut corpul cel firav ca nu reacționează. Ma bucuram ca nu este nimic grav dar aveam și sentimentul de vinovăție.
-Tu ești prietenul ei, sau rudă? adaugă doctorul uitându-se în fișa ei.
- Prieten. spun scurt . Familia ei este pe drum. Iar in momentul acela tatăl ei împreună cu mama și prietena ei, Danya, intra pe ușa spitalului.
- Domnule doctor cum se simte Allyson Brown? Întrebă tatăl lui Ally îngrijorat în timp ce mama ei vine la mine.
- Este într-o stare buna. O s-o mai ținem doar câteva zile pentru a o stabiliza și puteți s-o luați acasă.
În timp ce doctorul discuta cu tatăl lui Ally, mama ei vine lângă mine întrebându-mă diferite lucruri. Cine sunt,de unde o cunosc sau cel mai greu de povestit cum s- a întâmplat asta. Ma simțeam ca la interogatoriu, dar ii înțelegeam îngrijorarea.
După ce doctorul termină de discutat cu tatăl ei, îmi spune ca pot intra la ea. Deși am spus ca vreau sa între familia ei, pentru ca asa era normal , aceștia m-au lăsat pe mine.Gest care m-a uimit. Ally are părinți foarte buni.
Deschid ușa încăperii, pășind în aceasta. Privirea a căzut pe patul unde stătea fata ce azi putea să nu mai fie din caza mea. Fata care acum are dureri. Persoana cea mai dragă pentru mine.
Ma apropii încet așezându-mă pe un scaun ce l-am luat de lângă peretele alb al salonului.
Ma uitam la Ally cum doarme în timp ce ii țineam mâna cu mâna mea.Era frumoasă , și nu doar în exterior, ci și în interior. Copila asta, fata asta, m-a făcut sa țin la ea cum nu am ținut la nici o fată. Iar acum stă întinsă pe patul ăsta.
- Iartă-mă! Spun aplicându-i un sărut pe mână. Mă durea și văd așa, chiar dacă se trezea și era bine. Imaginea cu ea căzând mă îngrozește.
Ma ridic să plec dar simt cum o mână mă oprește exact după ce fac câțiva pași Mâna aceea mica și caldă . Plină de sinceritate, era a lui Ally care tocmai se trezise.
- Ally? Spun apropiindu-mă de ea.
- C-ce...ce s-a întâmplat? Spunea ea încă slăbită.
