Capitolul 11

150 9 0
                                    


- Nick adu-mi telefonul.
- Nick!

Ma ridic din pat,ca să să vad cine tot strigă pe hol. La ce volum avea era clar că e Rose. Off, fata asta nu are somn și ce are cu bietul băiat, ce știe el.

Ies pe hol și observ ca sora mea îl alerga pe Nick, dar el fiind mai mic, era și mai rapid.

- Stai, stai. Unde fugi așa? Oprind-o pe Rose fix când era sa dea peste mine.

- Nick. Spune încercând să-și recapete respirația normală.

- Ce a făcut?Deși nu mă interesa câtuși de puțin ce i-a făcut. A trebuit sa o întreb. Și ea îl sâcâie deci o merită. Amândoi sunt ca șoarecele și pisica. Nu se înțeleg niciodată.

- Păi eram la baie și el a venit și mi-a luat telefonul. Și acum nu mi-l mai dă.

- Ohhh,serios acum. Hei Nick, vino pana la mine, te rog. Spun eu spre Niki care iese din camera lui fugind spre mine.

- Ii dai telefonul surorii tale? Aplicându-mă spre el în așa fel încât sa fim la aceiași înălțime. Dar el dă din cap că nu. Nick, te rog! Iar acesta îmi întinde telefonul.

- Poftim , Spun spre Rose și îi înmâneze telefonul.

Ma întorc în cameră mea și observ ca este Ajunul Crăciunului. Waw, ce repede au trecut zile..
Îmi fac curat în cameră și mă îmbrac, după cobor jos unde tata își făcea o lista de cumpărături.

- Hei tati. Ce faci? Sarindu-i fix în față și pupându-l pe obraz. Ador perioada asta a anului. Pentru mine e cea mai frumoasa. E perioada cea mai liniștită, perioada când toți sunt împreună.
Când afară e zăpadă,iar noi stăm în față șemineului și bem o cana de ciocolată caldă. Iar eu citesc cât doresc
Iubesc perioada asta.

- Azi mergi cu mine să cumpărăm diferite lucruri de Crăciun și pentru cina din seara asta. . Îmi spune în timp ce îmi dă lista în mână.

- OK. Să îmi iau telefonul și sa ma îmbrac mai gros și revin. Îi raspund fugind pe scări cu lista în mână

- Te aștept în mașină scumpo.Eu și tata mereu am fost ca o echipă de Crăciun. De când eram micuța mereu mergeam la cumpărături cu el. Luam decorațiuni, cadouri și cea mai frumoasă parte era când alegeam bradul. Mereu era mai înalt ca mine iar tata spunea că sunt spiriduș. Ajutorul lui Moș Crăciun.
E ca o tradiție pentru mine.

După ce mă îmbrac ies grăbită pe ușă și intru în mașină.

În drum tata îmi spune ca la cina vor veni șeful lui împreună cu soția și băiatul lor. Și că speră că mă voi împrieteni cu el.

Deși nu i-am văzut niciodată, doar când eram micuța și tata ma lua cu el la birou iar acel domn înalt și sold mă ținea în poala și îmi dădea bomboane, acela fiind șeful tatei. Iar soția lui era o doamna foarte drăguță mereu ma ducea în parc unde mă jucam cu un băiețel. Acela fiind băiatul lor, cred. Toate astea s-au terminat când eu am ajuns la școală, de atunci nu i-am mai văzut.

Încuviințat din cap că am înțeles și zâmbesc ușor.

*Acasă *

- Mamă! Am ajuns. Strig eu de la intrare. Vino să ne ajuți.

Avem plase cu decorațiuni, cu tot felul de chestii pentru Crăciun și mai ales o punga mare cu cadouri. Și nu, al meu nu era, tata nu a vrut sa văd ce-mi ia. Și mereu reușea sa strecoare cadoul meu pe undeva. Mereu încercăm sa aflu, dar nimic.

- Vin eu și tie azut.Spune Nick cu voce de copilaș care fugea în fața mamei.

- Nu poți scumpule. Spune mama către Nick. Iau eu astea, draga mea. Și ma scăpa de unele din plasele din mâini..

- Ally, tu și sora ta pregătiți-vă. Eu pun decorațiunile și mama voastră pregătește cina. În seara asta vreau sa fiti serioase și nu vreau să am scene.Știu la ce se referea. Rose și cu mine niciodată nu ne-am înțeleg, caractere diferite, personalități diferite, noi două eram diferite deși la aspect semănăm puțin .
Mereu ne certăm. Nu contează ce zi este, noi ne certăm. Nici nu ai spune ca suntem surori. Chiar și cele vitrege se înțeleg mai bine decât noi.

- Bine tată. Spun urcând cu Rose sus, lăsându-i pe tata cu Nick care încerca să desfacă o cutie, ce dulce frate am,iar mama care era cufundată în bucătărie.

*Seara *

- Ally, eu nu port asta!Spune sora mea cate se plânge de cum am îmbrăcat-o.

- E o rochiță, Doamne. Nu mori dacă o porți pentru o noapte. Nu ca eu purtam asa ceva dar totuși când e nevoie, e nevoie. Și plus de asta chiar ii stătea bine avea o rochiță mai sus de genunchi, albă, de prințesă. Iar parul, ușoare bucle, și un machiaj adecvat.

- Tu ce o sa porți? Întrebându-mă în timp ce se uita la mine.

- Hmmm. O să vezi. Și scot din dulap o rochie lunga roșie. Împreună cu o jachetă neagă.

- O să poți tu așa ceva? uimită de ce am ales sa port.

-Da. Acum ca am terminat cu tine, ieși din camera mea. Spun deschizându-i ușa politicos.

- Ok, ok. Te las..Ieșind.

Îmi pun rochia pe mine și peste jacheta. Iar în picioare. Sa nu va gândiți c-o sa port tocuri, n-o s-o fac. Pentru mine chestiile alea sunt un element feminin de nedeșcifrat.Adică cum pot sta unele fete sau doamne pe ele toată ziua..? Eu cred ca mi-aș rupe picioarele numai stand.

Iau o pereche de balerini negri stil rock, cu ținte. Și părul îl prind într-o coadă, lejer.

După ce îmi termin și machiajul cobor și fix când ajung jos aud ciocănit la ușă.

- DESCHID EU !!! Tip îndreptându-ma spre ușă de la intrare.

Când o deschid, în fața mea era un domn în costum, bine croit și o doamnă ce purta o rochie roșie peste genunchi ce ii scoteau în evidență formele.

- Ally? Tu ești? Vocea acelui domn mă trezește din gândurile mele.

- Ăăă? Da,eu sunt. Vă rog sa intrați. Spun poftindu-i în casă.

- Ohhh, Doamne ce mare și frumoasă te-ai făcut papușică.Eu roșind la cuvântul folosit.

- Mu-mulțumesc!

- Vreau să îți prezint pe cineva. Spune apucând de mână corpul ce era în spatele lor. Acesta este fiul meu. Il mai ști?

Nu cred, nu e posibil, așa ceva mie nu mi se poate întâmpla. Ce caută el aici?. Fix el, din toți băieții din lume fix el e fiul lor. Clar nu am cele mai bune zile în ultimul timp. De ce băiatul din fata mea e...



Heiiii!

Cine credeți că e băiatul?
Alex?Aiden?sau Kriss.

La media aveți ținuta lui Ally.

Pupici :***

O viață complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum