Razele soarelui îmi atingeau obrazul şi îmi intrau in ochi. Ca să mă ascund de ele am tras perna de sub cap şi cu mână stângă , am pus-o deasupra.
-La naiba..Am înjurat eu printre dinți.
- Uite cine s-a trezit .. Auzind cum uşa se deschide uşor , iar cineva întră in cameră. Ally? Imi aud numele .
- Mm? Cufundată cu fața in scorbura mâinii mele.
- Trezeşte-te scumpo. Vocea tatei se auzea din nou prin camera mea.
-Mhmm..A fost tot ce am putut să spun inainte să primesc o pernă pe spate.
- Tată?? Ridicându-mă brusc in şezut cu ochii intre deschiși.
- Da puiule? Da, asta sunt pentru tine de 17 ani încoace . Spune el sarcastic plimbamdu-se prin cameră. Fiul domnului Johnson a fost aici? Întrebarea asta era ciudată, cum de nu au văzut când a venit sau când a plecat?
- Da?!!. De ce? Ridicandu-mă din pat .
- Intrebam. Allyson , sunt tatăl tău... asta nu sună a discuție la care vroiam să iau parte ...ăm stii că îți vreau bine , nu ? Uitandu-se la mine blând .
- Da, tatii. Spun eu zâmbind.
- Vreau să şti că dacă băiatul ăsta se atinge de tine fără să vrei sau te rănește iar , il voi da lui Max să il mănânce . Ohh. Max e cadoul de la Alex . Un husky de cateva luni alb cu negru şi ochii albaștri. Ador câinele ăla, de când il am el e singurul care ştie ce simt , dacă sunt tristă vine la mine şi se asează in brațele mele . Şi nu am cum să nu zâmbesc . Şi când sunt fericită, sara pe mine şi cum ii spun eu " mă iubeşte " , acordandu-mi "pupici". Sigur lucru de la Alex , singurul lucru care îmi aduce aminte de el.
- Ohh, tată , dacă Aiden ar fi vrut să încerce ceva , Max de mult l-ar mânca. Spun eu provocându-i tatei un râd puternic.
- Ai dreptate scumpa mea. Şi se îndreaptă spre usă. Ohh, uitasem , schimbă-te şi vino la masă. Eu şi mama ta plecăm la o întrunire. Pe Nick o să il ia bunica , şi tu cu sora ta veți rămâne singure in casă. Sper să nu o dăramati. Şi închide uşa după el nu inainte să audă un " Da " de la mine.
Îmi fac rutina ca in fiecare zi şi mă îmbrac lejer, o bluză cu maneci lungi şi pantaloni scurți. Cobor jos , unde familia mea mă astepta așezată la masă.
- Hai prințeso. Mai stam mult după tine? Spune mama trăgandu-mi scaunul ca să mă asez lângă ea.
- Este o onoare pentru mine să iau această cină minunată cu , înălțimile voastre . Vorbind ca o prințesă manierata . Făcându-i pe toți să râdă.
După micul dejun primesc un mesaj de la Aiden in care imi spunea că mă așteaptă in parcul unde ne-am vazut prima dată.
Nu am mai stat pe gânduri şi am pornit la drum . Ce bine era dacă aveam mașină, trebuie să rezolv asta . Nu pot merge mereu pe jos. Şi vreau maşină .
Ajunsă acolo , înafara de mame cu copilașii lor nu vedeam nimic . Nici un băiat. Şi nici urmă de Aiden .
Deodată simt cum picioarel părăsesc pământul si corpul meu e luat pe sus .
- Heii !! Spune Aiden in timp ce-mi sărută obrazul.
- M-ai speriat. Să nu mai faci aşa.
- Scuze . Sărutându-ma uşor. Te iubesc!
- Şi eu.
- Mergem in foisor?Lăsându-mă jos.
- Da . Şi ii prind mâna cu a mea .
Locul ăsta îmi aduce aminte de ziua când mi-a spus că mă place , când m-a sărutat pentru prima dată. Locul ăsta emană atâta fericire şi amintiri frumoase.
- Ohh, surpriza pentru tine. Spune scoțând din buzunar o cutiuță. Şi intreptând-o spre mine.
-Ce e asta ? Şi desfac cutiuța . Înăuntru era un lănțișor cu o jumatate de inima pe care scria Aiden . Aiden , dar e superb . Scoțând uşor micul accesoru .
- Stai să ți-l pun . Pierzând părul in mână pentru a putea el să pună lănțișor la gât.
- Şi am şi eu unu . Adaugă Aiden trăgând de el pentru al scoate de sub tricoul ce il purta . Era la fel ca al meu doar că pe al lui scria Ally .Uite se potrivesc.
După o zi întreagă petrecută cu Aiden mă întorc acasă .
De la intrare se auzeau râsete şi Max care lătra. Doamne ce se întâmplă aici şi cine e la noi?Am urcat sus la etaj , in camera surori mele.
- Ohh , Ally. Când ai ajuns? Mă întreabă sora mea , controlându-şi râsul.
- Acum . Așezându-mă lângă pat.
- Heii pisi!!! Ce faci? Pe unde umbli? Şi dinnou Lucas .
- Heii şi ție, Lucas. La aer curat.Prin parc . Acum mă scuzați , eu mă duc jos să fac ceva de mancare .Hai Max . Spun eu luându-l pe Max din brațele lui Lucas.
- Dar mai stai si tu . Il aud spunând in urma mea.
- O să vin să vă chem când termin.
Lăsându-i singurei, eu cobor cu Max jos .Oare ce să fac să mâncăm. E seară, deci ceva uşor. O să fac o salată şi..omletă.Da , asta fac.
- Max ? Tu ce părere ai? Uitându-mă la ghemotocul din fața mea.
-Ham ! Ham !
- Aşa credeam şi eu . Ce cățel bun . Te iubesc, ghemotocule ! Ohhh, fain , inainte vorbeam cu (,) conștiința mea , iar acum cu pufoşenia asta mică. Sunt o ciudată.
- Poftim Max. Punându-i bolul cu mâncare jos.
După ce am terminat de pregătit cina .Urc două trepte şi incep să strig tare " LA MASĂ PORUMBEILOR"
