Capitolul 29

91 3 1
                                    

În ciuda faptului că nu o cunoșteam de mult timp , Kirra părea , după părerea mea , a fi o persoană cu inima bună , chiar dacă la exterior arăta ca o mafioată ce face ilegalități şi una care face ce vrea din băieți, mai pe scurt o fată cu putere , rece şi dură. Se îmbrăca mereu în negru cu multe lanțuri şi ținte , dar având puțin stilul propriu. Arăta bine ,chiar mai bine decât mine.Negrul ii punea in evidență ochii ei albaştri şi trupul subțire.

-Kirra?Am spus eu spre fata din fața mea ce se juca in scaun .

-Mm?! A murmurat ea , oprindu-se şi indreptându-şi atenția spre mine.

- Mulțumesc! Am spus zâmbindu-i.

- Nu ai pentru ce ! Dar nu mie trebuie să-mi mulțumeşti ,ci lui Derek. Dacă el nu te aducea aici , eu nu te cunoşteam . Deci e meritul lui ,nu? Avea dreptate , in ciuda comportamentului lui ciudat , când rece , când cald , Derek era o persoană bună.

-El unde este? Am intrebat, observând lipsa lui .

- Se întâlnește cu un vechi prieten . Un băiat ce a mai locuit aici , dar a fost nevoit să se mute. Sunt ca frații, chiar dacă băiatul ăla e şeful nostru "cel mare ". Spune ea făcând gilimele in aer la cuvintele "cel mare".

Am zâmbet la mimica feței ei. Eram totuși curioasă, dacă nu Derek este şeful aici, cine este acea persoană?

- Crezi că va venii aici ? Am întrebat eu ridicându-mă uşor de pe scaun .

-Nu ştiu! Poate . In orice caz nu avem treabă cu el . Cât nu ii stăm in cale ,Derek se va ocupă de tot .

O ascultam pe Kirra in timp ce mă plimbam prin biroul lui Derek , avea multe poze, cu băieți mici in echipamente de fotbal . Păreau fericiți, zâmbe-au şi erau foarte apropiați . Ciudat era faptul că unul din băieți îmi aducea aminte de Alex , avea aproape aceleași trăsături, dar era imposibil . Totul era in imaginația mea.

M-am trezit din gândurile mele cu Kirra lângă mine , şi cu micuța proză in mână.

-S-a întâmplat ceva Ally?! Mă întreabă ea mirată.

- Ce..? Nimic, absolut nimic .

-Bun! Ai vrea să mergi cu mine ? Mă duc la poligonul de tir. Eram confuză , nu ştiam exact ce vrea să spun .

-Nu ai înțeles,nu? Adaugă ea râzând.

-Ăă..nu.

- Ei bine . Poligon de tir este
..hmmm, cum să-ți explic ?...Sunt locuri unde armele sunt folosite doar la a trage în ținte. Unde înveți să folosești o armă, sau mai multe , depinde de tine .

-Serios? Tu chiar ştii să tragi cu o armă? Eram uimită, de mică am vrut să fac şi eu asta , dar îmi era frică.

-Deci vrei? Poți să încerci şi tu .

- Da! Chiar vreau .

*Perspectiva lui Derek*

Acum un an, prietenul meu cel mai bun , sau mai bine spus , fratele meu , a plecat cu părinții în altă țară. Nu l-am condamnat , dar încă nu înțeleg de ce făcea exact ce spuneau părinții lui. Acum că ei nu mai sunt , a revenit acasă şi chiar mă bucur , chiar dacă nu o arăt. Mi-a lipsit .

- O să rămâi? L-am intrebat învârtind cu mâna, paharul cu lichidul ce era răcit de cuburile de gheață .

- Nu ştiu ! Tot ce ştiu e că vreau să stau ascuns , deocamdată.

O viață complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum