Cum se face ca pic mereu cu el ? Este enervant gândul că oriunde m-aş duce e el , peste tot . Ok; dormim în acelaşi cort , dar de ce trebuie să stau cu el în fiecare moment al zilei? Ştiu că cei doi , Kriss şi Danya ,vor sa ne apropie mai mult , ştiu ce încarcă buna mea prietenă, Danya, dar mu se va întâmpla, eu cu el nu mai avem nicio legătură. Plus de asta , eu țin la Alex ,chiar dacă a placat fără să spună un cuvânt, încă țin la el.
- Ally ? Ally ??La ce te gândești? Gândurile mele au fost spulberate de unicul şi inegalabilul Aiden.
- Ăă? La nimic ..Spun dându-mi ochii peste cap . Nu că aş fi arogantă , dar orice cuvânt spus de el pur şi simplu mă enervează.
- Bine ..Iar după asta liniștea a cuprins întregul peisaj, nimic în jur nu se mai auzea , poate doar respirațiile noastre uşor înghețate de la frigul care acoperea intregul munte.
Păşeam încet, pas cu pas prin zăpada ce scârțâia sub tălpile ghetelor noastre . Deşi eram cu Aiden prin preajmă nu am putut să observ cât de frumos era totul de la înălțimea ce făcea copacii să pară inexistenți.
Ceața ce înconjura muntele era aşa groasă încât dacă nu erai atent puteai să te pierzi sau cine ştie unde să calci şi să cazi. Însă cu toate astea peisajul era frumos , iar aerul îți gâdila nasul ca mai apoi să il simți in plămâni şi să-ți de-a o senzație uimitoare.
-Ally!?Spune Aiden întru-un final spărgând liniștea dintre noi.
- Hm??Răspund eu cufundată cu fața in fularul pufos ce il purtam.
- Pot să te întreb ceva? Şi se întoarce , oprindu-se in fața mea, făcându-mă şi pe mine să mă opresc şi să-l privesc.
-Spune. Spun eu rămânând in aceeași poziție, cu capul uşor aplecat ,cufundată in fular şi cu mâinile băgate in buzunarele gecii.
- Promiți să nu te superi sau să te enervezi, sau să pleci?
- Mhmm .Răspuns eu relaxată.
- Mulțumesc! Deci vreau să te întreb dacă...dacă tu mai ți la mine? Ştiu ce am făcut, dar e imposibil să nu mai ai nici un sentiment pentru mine. Chiar era o intrebare serioasă, eu tot in aceeași poziție am rămas, poate din cauza frigului sau poate , pentru a părea că e totul normal şi că nu-mi prea pasă.
Dar de fapt vroiam să mă gândesc. Ce să ii răspund? Să ii spun că da , încă mai țin la el, dar țin şi la Alex. Dacă îi spun că țin la el o să creadă că l-am iertat , iar eu nu vreau asta. Țin la el , asta este adevărat, dar nici nu vreau să ştie asta.
-Ămm..Poate . E tot ce spun şi încep să păşesc iar prin zăpadă ocolindu-l.
- Cum adică "poate" ? Şi il aud cum se întoarce păşind după mine. Poate înseamnă ori " da" ori "nu" ,Ally?Cum adică poate? Insistând.
- Poate țin la tine . Continuându-mi mersul prin zăpadă .
- Dar spune , da sau nu ? Poate, îndemână că " da ți la mine" sau " nu , nu ți la mine" . Preferam să fie doar un poate , dar trebuie să complice el totul. Nu înțeleg ce urmărește, crede că spun " da" , iar totul o să fie ok. Nu , nu o să fie.
- Ce vrei să faci ? Mă întorc la el , întrebând dur. Simțeam cu tot corpul de încălzește brusc ,chiar dacă aerul rece îmi atingea puternic fața.
- Nimic , doar vreau să ştiu. Uite Ally, eu țin la tine şi te iubesc, de asta vreau să ştiu dacă şi tu o faci. Simțeam cum pulsul începe să-mi crească din ce in ce mai mult . Vroiam să ii spun ceva , dar nu puteam , eram încremenită.
- Nu , să nu încerci să îmi spui că mă iubești. Să nu mai spui cuvintele astea două dacă nu le simți cu adevărat. Să nu le mai spui dacă nu eşti sigur că persoana căruia i le spui nu este cea potrivită. Încercăm să îmi țin lacrimile dar îmi era din ce mai greu . Şi nu ştiu de ce imi venea să plâng.
- Dar asta fac Ally, chiar asta fac . Sincer te iubesc . Apropiindu-se de mine
- Nu , nu o faci, dacă o făceai nu se întâmpla ce s-a întâmplat in seara aia. Spun enervandu-mă şi mai tare.
- Iartă-mă , iartă-mă . Îți spun de o mie de ori iartă-mă . Şi liniștea iar s-a așezat între noi.
- Întinde mâinile. Adaugă el , iar eu mă uit confuză . Hai , întinde-le . Şi fac ce imi cere chiar dacă nu ştiu ce vroia să facă.
Întind mâinile, iar el mi le prinde in ale lui şi le duce spre pieptul lui care era învelit de geaca cea groasă.
- Îți promit că nu se va mai repeta .Doar dă-mi o ultimă şansă. Ştiam că o să cedez,era tipic mie.
- Bine . Spun intr-un final . Accept să ii dau şansa ştiind că ,dacă nu o s-o fac nu am să scap din toată chestia asta şi sigur o să incerce să mă convingă. Ce se poate întâmpla? Să mă inşele încă o dată?
-Serios? Uimit de răspuns.
-Da. Şi mă ia in brațe, strângându-mă tare.
- Te iubesc ! Sopteşte uşor ținându-ma strâns .
- Hai să ne întoarcem. Ceilalți cred că sunt îngrijorați.
- Bine . Şi mă ia de mână. Ally?
- Da?
- Când ajungem acasă, vrei să ieșim amândoi? Spune el timid.
- Cred că da. Acornându-i un zâmbet.
