*Perspectiva lui Aiden*
- De ce a plecat? Când? Spun gesticulând și învârtindu-mă prin încăpere încercând sa aflu un răspuns dar nimic.
- Stai calm... e bine. Spune Kriss încercând să mă liniștească.
- De unde știi tu? Nu-mi răspunde la telefon. Vreau acasă ca s-o caut ! Spun pe un ton dur. Deveneam din ce în ce mai stresat, gândul ca a plecat singură mă speria, dacă pățea ceva, dacă nu o mai vedeam, erau gânduri care au pus stăpânire pe mine. Era doar vina mea dacă pățea ceva.
- O sa mergem acasă și o s-o căutăm, stai calm . Mai sună poate îți răspunde. Și plecă în sus, în cameră pentru a se pregăti de plecare.
Sun, dar degeaba, nu răspunde. Ce e cu ea? Doar i-am spus ca o rezolv eu .Chiar nu vreau s-o pierd. Aș face orice, pentru ca ea e specială, e unică. Ea îmi dă senzații pe care nici nu le știam că le am ... chiar o iubesc și îi voi dovedii chiar dacă o sa dureze. Ea trebuie sa fie a mea cu orice preț.
......
- Aiden... Aiden!! Vocea lui Kriss ma aduce cu picioarele pe pământ..
- Ce? Răspuns sec.
- Te-am întrebat dacă ești gata?
- Da, sunt...Iau bagajul care mi-l făcuse Dany și mă îndrept spre mașină.
Urc în mașină și cred că am adormit pentru ca nu știu când am ajuns în oraș...
- Aiden te las acasă sau rămâi în altă parte? Mă întrebă Kriss conștient ca e aproape de casa unde locuiesc.
- Acasă...
Normal ca acasă... Unde să mă duc, nu știu unde stă Ally . Iar la telefon tot nu răspunde... Off, Ally, raspunde odată. Îmi tot spun în minte dar nico dacă mă rugam nu cred ca funcționa.
Ies din mașină și îmi iau la revedere de la prietenii mei.
Pornesc la drum și decid sa merg pe drumul mai lung pentru a-mi pune ordine în gânduri. Oare de ce a plecat? Și de ce nu răspunde? Ce a afectat-o asa rău? prea multe intrebari și nici un răspuns.
In timp ce mergeam pe lângă parc zăresc o fată ce se plimba cu un băiat. Părea a fi Ally așa că m-am dus spre ei pentru a fi sigur.
*Perspectiva lui Ally*
-Mersi ca ai vrut sa te plimbi cu mine .. Îi mulțumesc eu lui Alex care în momentele alea era singurul care mă asculta .
- Nu ai pentru ce... Spune el zâmbindu-mi. Chiar zâmbetul lui e perfect , te face sa te calmezi și îți dădea o stare bună.
Ma plimbam eu cu Alex prin parcul care era îmbrăcat în zăpadă și povesteam când lângă noi apare Aiden.
- Aiden? Ce faci aici? Intreb eu uimită.
- Ce fac eu? întrebarea e ce faci tu? Ai plecat de la cabană fără să spui nimic, fără să anunți și mă întrebi pe mine ce fac. La telefon de ce nu răspunzi? Aaaa.... să ghicesc... nu poți pentru ca îți ocupă timpul ăsta de lângă tine .
Ok... cuvintele lui erau dure și sincer avea drept ,dar nu puteam sa mai stau, mă simțeam ciudat că din cauza mea se certau toti. Dany cu Kriss. Dany era supărată pe Aiden. El era furios. Totul era prea mult..și simțeam că e din vina mea, și știu numai lașii fug dar nu am avut altă soluție.
- Salut și tie... sunt Alex.. întinzându-i mâna.
- Mda... Deci îmi explici și mie ce ai? Ignorând complet gestul pe care Alex îl făcuse.
Stau și mă uit nespunand nimic deși i-aș fi spus multe. Cum că nu pot sa aleg intre prietenie și iubire, că țin la el prea mult să-l las,ca o iubesc pe Danya ca pe o soră..
Dar nu puteam, eram încremenită și fără cuvinte.
- Deci nu ai de gând să-mi spui nimic, nu? Ok! Stai cu ăsta și fă ce vrei. De acum prefă-te ca nu ma cunoști și nici "salut " sa nu-mi spui. Spunând fiecare cuvânt cu ură. I se vedea tristețe și furia în același timp.
Nu pot sa cred..de ce face asta? Nu vrea să-l mai bag în seamă? Ahhh, de ce ma simt ciudat de parcă a căzut ceva pe mine, de ce simt inima ca nu mai rezistă și ochii se umple cu lacrimi. Dar nu-i voi arăta că mă doare. Poate e mai bine așa. Înainte să inceapa ceva .
- OK.. Dacă asta dorești. Spun direct acuzându-mi tremuratul din voce.
Si pleacă fara sa se mai uite în spate.
- Ce a fost asta? De ce nu i-ai spus ce simți și ce te deranjează ? Spune Alex.
- Nu! Aș pierde prea multe dacă aș continua cu asta. Era mult mai bine așa, evident asta gândeam atunci. Dacă așa Aiden și Dany redevin ce erau și Kriss și Dany nu se mai ceartă atunci eu eram fericită.
- Măcar ți la el ? întrebă Alex care încerca să mă ajute.
- Să țin? Cred ca da..
- Off, Ally. O sa fie bine, Îți promit. Și îmi dă o îmbrățișare. Acum hai sa te duc acasă, se lasă seara.
Ajung acasă unde toată familia era la masă, dar eu urc la mine în cameră fără să iau masa cu ei.
Îmi îndepărtez hainele reci și intru în duș lăsând apa fierbinte să îndepărteze grijile.
După ce ies, mă îmbrac o ceva lejer și mă pun în pat. Gândindu-mă ce bine ar fi fost dacă toate astea nu se întâmplau. Ce bine ar fi fost dacă erau ca înainte.
Gândindu-mă la toate ce se petrecuse în ziua aia adorm.
