Capitolul 39

39 3 0
                                    

*Perspectiva lui Alex*

Telefonul îmi suna de cateva minute bune , dar nu m-am deranjat să răspund. Când a încetat m-am trezit leneş din pat şi m-am uitat la ecran " Aveți 3 apeluri ", l-am inchis şi l-am aruncat pe undeva prin pat , iar eu m-am îndreptat direct la bae.

După ce am terminat de făcut duş , m-am îmbrăcat repede şi am ieşi pe uşă  drept spre maşina mea. Am pornit direct cu destinația părinții lui Ally.
Din câte mi-a spus Derek , Allyson nu a mai vorbit cu ei de foarte mult timp , deci cred că sunt certați.
Mâine este ziua ei ,iar eu vreau ca părinții să fie prezenți la ziua ei de naştere,  mai ales că de mâine micuța mea Allyson devine majoră.

Ajuns în fața casei , opresc motorul , iar apoi cobor , îndreptându-mă spre casa unde Allyson a crescut , şi unde pentru prima dată am sărutat-o.

Am sunat la uşă așteptând cu un buchet de flori în mâna dreaptă.Nu a durat mult până uşa casei s-a deschis , i-ar in fața mea să-şi facă apariția o doamnă.

-Bună ziua , doamnă Brown!Spun şi întind buchetul de flori.

-Bună ziua! Mulțumesc, dar pentru ce sunt florile,  şi cine eşti tu?

-Sunt Alex , mă mai țineți minte? Spun zambindu-i cald.

-Prietenul lui Allyson de la spital ,nu? Intră ,te rog.

Nimic nu era schimbat în casa asta ,toate erau la locul lor la fel ca acum mult timp.Nici părinții ei nu se schimbaseră, erau la fel , cu excepția expresiilor lor. Tatălei , care stătea în fața televizorului , era trist , îngândurat , mama ei , care m-a întâmpinat călduros,  părea că a plâns de curând. Ştiau că urmează ziua fiicei lor, şi că nu au cum să o serbeze împreună,  poate nici nu ştiu unde este ea în momentul de față sau poate au impresia că nu o vor mai vedea niciodată, nu voi lăsa sa se intâmple asta , voi face orice să le repar relația :părinte -fiică.

-Bună ziua, domnule Brown!Ce mai faceți? Acesta îşi întoarce capul spre mine şi zâmbește uşor.

-Oh,cât a trecut tinere de la ultima noastră întâlnire?  Ia loc , te rog.M-am aşezat în fața lui privind cum un zâmbet plin de speranță i-a apărutpe față.

- Să-ți aduc ceva , Alex? Spune doamna Brown spre mine.

-Nu mulțumesc,  am venit să vorbim despre Allyson. Expresiile lor au devenit dinte-o dată foarte mirate , trist,dar în acelaşi timp interesate de subiect.

-Ştii ceva de ea? Mă întreabă tatăl ei.

- Este o poveste mai lungă.

-Ascultăm.Spun aceștia în acelaşi timp.

-Eu am fost plecat , din cauza loului de muncă al tatei.  M-am întors acum ceva timp. Ştiu că fata dumneavoastră a trecut prin multe , de aceea când am plecat mi-am rugat cel mai bun prieten să aibă grijă de ea. Printr-o conjunctură fata dumneavoastră s-a împrietenit foarte mult cu gaşca din care face parte acest prieten al meu, şi eu dealtfel . Am decis că le voi spune în mare parte unde este ea şi cu cine , nu vreau să afle că fata lor stă printre un grup în care unii dintre ei ,sau noi ,facem lucruri pe care ei nu le-ar accepta.

-Şi ea stă cu voi?

-Da, stă în casa pe care am cumpărat-o pentru prietenii mei. Este în siguranță şi fericită.

-Te rog să ai grijă de ea.Spune mama ei  lunâdu-mi mâna în mâinile ei.

-Nu vă faceți griji , voi avea cea mai mare grijă de ea. Pentru mine ea este cea mai importantă,  ea este pe primul loc.

-Mă bucur că cineva ca tine ține la ea . Spune tatăl ei.

-Vreau să vă rog , dacă puteți,  să veniți cu mine.

-Unde ? Întreabă mama ei.

-După cum bine ştiți este ziua ei. Şi aş vrea să fiți prezenți.

-Dar cred că ne urăște,  cred ca nici nu mai vrea să ne vadă.

-Nu spuneti asta domnule Brown, fata dumneavoastră va iubeşte necondiționat şi sunt mai mult ca sigur că ii este dor de dumneavoastra. Deci vă rog,  vreți să fiți prezenți? 

-Desigur. Spune acesta.  Aşteaptă să ne pregătim.

-Rose! Draga mea , vino jos, şi tu Lucas.

Mi-am ridicat privirea catre scări,  era micuță Rose când am vazut-o ultima dată,  țin minte că se certau foarte mult ea şi Ally.
Cand a ajuns jos am rămas placut suprins să văd o fată care semăna destul de bine cu Allyson,  mai înaltă ca ultima dată , şi cu un băiat de mână, mult mai înalt ca ea şi destul de frumos.

-Alex! Spune ea cu entuziasm.

-Ce mare te-ai făcut puştoaic-o.Spun eu lunad-o in brațe.

-Nu mă mai face puştoaică am aproape 17 ani .

-Daa, eşti foarte mare. Salut ,sunt Alex.Spun eu catre băiatul brunet.

-Lucas.

-Ce te aduce aici , Alex ? Ma întrebă Rose.

-Nu mai pune întrebări şi fugi să te îmbraci,  azi este ziua lui Ally.

-Oh,Ally, da, ai dreptate. Ştii că s-a tăiat?  Întrebă ea. Stiam, şi stima şi motivul , avem s-o cert pentru asta , cândva.Nu văd de ce ar face aşa ceva pentru un om de nimic ,un om care nu merită.  Dar in acelaşi timp o şi înțeleg, doar ea stie ce a simțit şi doar poate să fie in stare să spună.

-Da. Dar hai să nu vorbim despre asta. Du-te să te schimbi.

După ce toți au fost gata am pornit spre locul unde se va ține petrecerea.Locul asta părea mult mai întreg atunci când am venit cu Ally .Acum geamurile sunt toate sparte , pereții din exterior se cojesc ,iar in împrejurul lui sunt numai resturi.

-Ce e locul ăsta?  Întrebă tatăl lui Ally.

-Ştiu că pare distrus şi nu prea arată ca un loc care să-ți ofere siguranță. Dar are un loc minunat pe acoperiș.

Am urcat fiecare treaptă până sus , blocul asta nu avea lift , deci a trebuitca fiecare să care  câte ceva pentru petrecere.

-Va rog să le lăsați jos şi sa aşteptări până aduc eu mesele. Spun eu.

-Te ajut şi eu. Spune Lucas urmandu-ma.

Când am ajuns sus cu marele le-am aranjat pe fiecare ,apoi am pus fețe de mese pentru fiecare masă şi am învelit toate scaunele intr-un material luxos alb. După ce am terminat de aranjat şi ultimul detaliu la mese,  unde mama lui Ally a aranjat să fie şi flori frumos aranjate in mijloc , am pus ghirlande prin

O viață complicatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum