*Perspectiva lui Ally*
Înainte de a-mi face rutina ,m-am asigurat că închid bine uşa de la camera mea. Nu vreau să mă trezesc cu ceilalți peste mine , mai ales cu Marco , care se simte ca la el acasă în camera mea.
Azi era ziua mea, pentru unii ar trebui să fie o zi minunată şi plină de surprize.O fată ca mine într-o zi ca asta şi-ar lua prietenele , ar pleca la salon şi s-ar aranja , ar pleca la cumpărături, asta doar ca să arate bine în fața tuturor când apare la petrecere. Desigur eu nu aş fi făcut aşa , cel mult aş fi stat cu prietenii mei şi cu părinții. Da, părinții, nu am mai vorbit de luni bune cu ei, şi îmi este dor de ei , doar că au greşit, şi eu am greşit, dar am prea mult orgoliu să le recunosc. Şi se pare că le semăn în privința asta.
După ce am terminat , m-am îmbrăcat lejer şi am coborât jos. Nu era nimeni prin preajmă aşa că m-am îndreptat spre bucătărie. Mi-am luat un bol, cereale şi m-am aşezat la masă.Mâncam liniştită şi leneșă din bol până nişte paşi au început să se audă în spatele meu. Am zâmbit uşor. Eram sigură cine este.Doar o persoană poate face aşa ceva.
-Bună Kirra. Spun eu întorcându-mă. Kirra rămânând surprinsă de reacția mea s-a speriat atât de tare încât era să cadă pe spate.
-Doamne femeie , ce te-a apucat?Spune ea încercând să-şi țină echilibrul.
-Pe mine sau pe tine? Nu sunt eu aia care se furișează în spate încercând să sperie lumea care se află în toiul unui mic dejun.
-Detalii, detalii. La mulți ani, draga mea ! Spune ea oferindu-mi o îmbrățișare strânsă. Ai făcut în sfârșit şi tu 18 ani. Nu te bucur? Cum te simți?
-La fel?! Nu e ca şi cum viața mea se schimbă, bine , primesc responsabilități mai mari , etc etc . Acum mă pot închide că fac trafic de pufarine. Dar nimic special. Amândouă am început să râdem. Mereu o amuză felul meu de a vorbi şi mai ales expresiile pe care le făceam.
-Cum spui tu . Am ceva pentru tine, deci hai cu mine la Clara în cameră. M-a prins de mână trăgându-mă până în camera Clarei ,dar aceasta nu era acolo.
-Ce căutăm în dulapul ei? Întreb eu aşezându-mă pe pat.
-Vei vede. Spune ea scoțând o pungă mare albastră şi o cutiuță neagră.Astea sunt pentru tine din partea mea.Sper să-ți placă şi mai ales sper să-ți vină .
Am deschis cutina iar înăuntru erau nişte cizme negre cu un toc foarte înalt.Am deschis şi punga, iar în aceasta era o rochiță stil tricou pe care eu şi Kirra am văzut-o acum mult timp când ne plimbam prin oraş.
- Waw,Kirra , sunt miniunate. Mulțumesc mult!
Cum prietena mea era mult prea nerăbdătoare să vadă cum îmi stă cu rochia şi cizmele pe care le-a ales. Am început să mă aranjez , mi-am pus rochia , care îmi vedea perfect , poate prea perfect , şi cizmele, care la început păreau mici , dar s-a dovedit ceva pe moment asta. Apoi am stat să mă chinuie Kirra, care a ținut morțiş să îmi facă părul.
-Auuu,Kirra,mă doare. Spun eu pentru a nu ştiu câta oară.
-Încă puțin. Spune aceasta.
-Spui asta de o jumatate de oră. Şi nu ai terminat.Îmi este foame.
-Ei şi tu acum,nu e vina mea că te trezeşti aşa târziu .Sunt gata imediat. Te voi face atât de frumoasă încât toți băieții îşi vor întoarce capul după tine.
-Dar nu plec nicăieri. Cum să mă vadă băieții? Cel mult , Derek şi Marco, dar mai mult de atât nu cred.
-Credeai că de ziua ta vei sta in casă?
