Alergam cât puteam de mult , iar săracul Max mă întreb cum de nu scotea nici un sunet la cât de tare il strângem in brațe. Am mers pe drumul mai lung , nu vroiam să ajung aşa acasă,nu vroiam să mă vadă cineva aşa.
Am parcurs trei străzi fără să ştiu că fix in față mea urma strada unde Aiden locuia .
Întâmplător sau nu am ajuns in fața casei lui uitându-mă la fereastra camerei lui . Când deodată uşa casei se deschide .Am vrut să plac , dar o mână m-a oprit .
- Nu pleca. Vocea lui Aiden era caldă .
- Nu am de ce să stau.. Am spus trăgând mâna.
- Uite, chiar îmi pare rău. .Spune apropriindu-se de mine
- Îți pare rău? Ție îți pare rău? De ce îți pare rău? Că m-ai înşela? Sau că ai mințit că mă iubești? Tonul meu devenea din ce in ce mai ridicat , iar ca să nu incep iar să plâng mi-am strâns pumni atât de tare încât simțeam cu unghiile îmi pătrund in carne .
- Vrei să ştii adevărul? Ei bine cât am stat cu tine am stat şi cu ea .. Am fost cu amândouă. Spune el lejer , poate prea lejer , de parcă asta ar fi ceva simplu . Dar nu era . Mă durea mai rău decât să mă lovească, cuvintele astea erau ca nişte cuțite aruncate spre mine.
- Ce tupeu ai, cum ai putut să faci asta ?De ce mi-ai mai cerut scuze ? Încercam să păr calmă şi să nu plâng, Dar o lacrimă mi-a scăpat şi a curs uşor pe obraz .
- Pentru că te iubesc , ok? Te iubesc ! Eşti cea mai bună fată pe care am intalnit-o eu . Dar cu tine nu puteam face ce puteam face cu ea . Stăteam cu tine pentru liniște şi cu ea pentru plăcere. Pe tine te iubesc , tu eşti fata care îmi poate da toate stările posibile . Lângă tine lumea mea era mult mai frumoasă. Dar nu te puteam obliga să faci ce nu vrei . Şi de asta Melissa a avut un rol important in asta. Numește asta relație cu beneficii.
- TU TE AUZI CE SPUI ? Întreb eu uimită la auzul cuvintelor lui care erau de nedescris . Cum putea să spună asta . Ce om ar face aşa ceva .
-Nuuu. Asta e din cauza mea ! Sunt proastă că am crezut in tine . Am spus eu punând mâinile la ochi ,tremurând .
Nu vroiam să mă vadă că plâng aşa că am inceput a nu ştiu câta oară să fug pe străzile orașului ăsta.Uram tot , totul in jurul meu era negru şi plin de ură. Mă uram pe mine . Pe toți.
..........
Am ajuns acasa , chiar dacă nu ştiu cum . Dar dat fiind faptul că tot drumul corpul meu a tremurat, iar lacrimile nu au încetat să îmi curgă lin pe obraji, nu aveam de unde să ştiu cum am ajuns .
Nu puteam sa îmi imaginez cum s-a putut intampla asta . Ce am făcut eu aşa de rău încât sunt pedepsită . Am încercat să fac ce spun alții, să fiu pe placul tuturor , să nu spun" nu" , chiar dacă in unele momente trebuia sa spun . Am fost înșelată , înșelată de iubit si mai ales de cea mai bună prietenă. Toți si-au batut joc . Toți! Pentru ei , eu am fost , defpat nu am fost , nu am fost nimic . Pentru ei , sentimentele mele nu au contata .
Închid uşa camerei la fel de repede cum am deschis-o şi mă încui in camera in care ma simt cel mai bine . Aici nimeni si nimic nu mă atinge . Aici sunt doar eu .
Întru in baie pentru a vedea ce mi-au facut lacrimile . Eram ca un panda la ochi , iar câteva lacrimi erau încă uscate pe obrazul meu care acum era roşu si ardea .
Am dat drumul la apă si mi-am cufundat mâinile in apa caldă. Mă uitam in oglindă şi îmi analizam chipul ce era desfigurat de la plânsul ce acum imi provoacă dureri de cap. Am luat in palme apă şi mi-am dat cu apa caldă pe față. Ca mai apoi să privesc din nou in oglindă.
