- Melissa . Au ajuns toți?
Melissa e prietena mea de la grădiniță, dar aceasta la 10 ani a trebuit să se mute și de atunci ținem legătura doar prin telefon sau de sărbători. Îmi este ca o soră, de aceea nu ii spun prietenă ci soră. Și chiar semăn puțin.Ea având la fel ca mine părut șaten închis spre brunet și ochii căprui, dar ai ei erau mai deschiși. La înălțime eram la fel chiar și la corp.
- Da, în afară de Alex, amicul tău. Îmi spune uitându-se în jurul ei.
Nu puteam sa nu-l invit pe Alex. Băiatul ăsta e de milioane. A fost lângă mine când eram cu moralul la pământ și m-a ajutat. Mi-a ascultat toate prostiile și m-a făcut sa râd. Asta e primul an când sărbătorim Crăciunul împreună.
- Aiden, Danya și Kriss sunt aici?
- Da, sunt aici.
Aiden era aici, și era perfect, primul Crăciun împreună.Crăciunul ăsta ar trebuii sa fie perfect. Am cei mai bum prieteni lângă mine și băiatul pe care îl iubesc.
Acum mai lipsea doar amicul meu drag, Alex.
Exact când ma gândeam la el, un ciocănit se aude la ușă. Și desigur cum eu eram gazda, am mers să deschid, iar în fața mea era Alex.
- Heiiii, ce ma bucur ca ai venit, intră. Cred ca ai înghețat nu? Trăgându-l de mână în casă și închizând ușa după el.
- Încet. încet. Chiar așa de dor ți-a fost de mine? Spune uitându-se cu o privire perversă la mine. Deși m-am abținut să nu râd de fața lui care era foarte amuzantă, nu am putut da nu schițez un zâmbet.
- Hmmm, poate. Și mă îmbrățișează strâns.
Îndreptându-ne spre ceilalți îl văd pe Aiden care scrâșnea din dinți și își strângea pumnii atunci când m-a văzut cu Alex.
- El ce cauta aici? Întrebă Aiden Apropiindu-se de noi. Îi vedeam furia ce pusese stăpânire pe față lui. Aiden nu-l suporta pe Alex, chiar de loc.
- Calm frate. Am venit la petrecerea prietenei mele. Vreau să petrec, şi apropo, nu te mai da bătăuși că în afară de a vorbii, nu știi să faci nimic.
Spune Alex ușor ironic dar și amuzat de cum Aiden se comporta.
- Fac ce vreau. Spune Aiden plecând de lângă noi.
Deși știam ca se enervează degeaba am mers după el ca să îl împac. Nu-mi plăcea să-l văd așa.
Căutându-l îl găsesc în bucătărie căutând ceva de băut. Și da, aveam, tata mereu are în casa deși nu am voie alcool, tata mereu știe ca nu întrec limita, și așa îmi îngăduie.
- Ce faci? Îl întreb, văzând cum își toarnă în pahar lichidul roșu.
- Beau puțin vin, tu ce crezi? Spune luând o gura din pahar.
- Ce ai pățit? Așezându-mă lângă el.
- Iar băiatul ăsta. Nu-l plac. De ce trebuia sa fie și el aici?
- Pentru ca așa cum tu ai prieteni sau prietene așa am și eu El a fost politicos cu tine dar văzând ca nu vrei să fiți prieteni a devenit rece cu tine.Îmi e prieten.Era normal să-l invit. Și eu am obiceiul ăsta. Odată ce o persoana nu dă semne că vrea să vă împrieteniti atunci de ce sa insiști, prietenii vin și pleacă. Doar cei care merită să fie în viața ta rămân. Restul sunt umbre.
- Mda, în fine. Hai la ceilalți. Spune în timp ce ma ia de mana.
După multe jocuri pe care noi le-am jucat și mult dans. Se apropie de miezul nopții. Iar unii din ei începeau să plece.
Strângând eu și Alex, care a rămas sa mă ajute, observ că Aiden lipsește.
- Alex, mă scuzi puțin? Sa îl caut pe Aiden și pe Melissa. Care lipsea și ea.
Nimic nu mi se părea suspect.
Urc scările și din camera mea se auzeau râsete. Intru și observ ca Aiden era peste o fată și o săruta.
- Ce se întâmplă aici? întreb eu, mai mult țipând la cei doi.
- Ally..Spune Melissa care era sub băiatul care cică mă iubea. Cum a putut ea să-mi facă asta, și de ce.
- Ally, nu e ceea ce pare. Sculându-se Aiden, venind cu pași mărunți spre mine.
- Tu să nu ma atingi! Credeam ca eu eram vinovată , ca ești trist din cauza mea , iar acum că totul se rezolvase tu faci asta? De ce?
Cu cât ii reproșam mai rău cu atât îmi făceam eu mai rău. Picăturile calde de lacrimi îmi curgeau acum una câte una pe obraji făcându-mă sa par slabă în față lor. Dar nu puteam să mă abțin. De ce? Începea sa fie bine iar el a făcut asta fix cu ea.
- Ally.Te rog. Știi cât țin la tine. Spune Aiden care se apropia din ce în ce mai mult.
- Ieși afară și să nu te mai văd în viața mea. Spun arătându-i ieșirea.Iar tu, Melissa, ar trebui să te duci acasă.
- Nu am vrut Ally. Spune ea încercând sa ma ia în brațe.
- Vorbim mâine.Respingăd-o.
Ieșind amândoi din camera închid ușa și îmi las corpul sa facă contact cu podeaua rece. Era mult prea crud ce se întâmplă, nu credeam că-mi poate face asta, tocmai acum când era mai bine, ne era mai bine.
Gândurile astea nu făceau altceva decât să-mi facă lacrimile să persiste.
- Ally. Vocea lui Alex din spatele uși m-a făcut sa tresar,ridicându-mă de jos.
- D-da.. Raspund încercând sa pară un răspuns normal fără suspine.
- Ce s-a întâmplat? Intrând și observând fața mea plânsă
- Se sărută cu alta... spun și mă așez lângă pat.
- Ohhh,îmi pare rău să aud asta Ally. Așezându-se și el lângă mine.
Toate astea erau imposibile, prea crude De ce nu pot avea și eu un iubit care să nu trebuiască sa ceara voie cuiva sa fie cu mine, să mă lase pentru alta. Cer prea multe.
- De ce? Strig și încep să plâng mai rău, dar atunci Alex mă ia în brațe și îmi spune că o să fie bine,că sunt multi băieți, iar eu pot alege unu din ei. Ușor de zis, greu de făcut.
- Ally, uită-te la mine, te rog. Spune ștergând lacrimile care au pus stăpânire pe chipul meu.
Il privesc greu din cauza plansului.Era singurul ce mă ajuta. Toți m-au lăsat numai el a fost mereu aici.
- Ally! Ce ți-am spus eu mai de mult? Ti-am spus că nici un băiat nu merită lacrimile tale? Cred ca da
Spune și îmi șterge lacrimile care stăteau pe bărbie.
Nu știu ce mă făceam fără el. E cel mai bun prieten pe care îl. Și nu vreau să-l pierd.
- Uite ce drăguță ești fără lacrimile astea pe față. Felul lui de a ma face să zâmbesc mereu funcționa. Orice aș fi pățit , el ma făcea sa râd.
- Awww,un zâmbet.Mic, dar un zâmbet. Și atunci începem amândoi sa radem, chiar dacă nu era momentul.
- Mulțumesc! Ii spun îmbrățișându-l.
- Nu-mi mulțumi. Voi fi mereu aici pentru tine.
- Ally. Trebuie sa fac ceva ce trebuia sa fac de mult.
Adaugă el, Apropiindu-se de mine.
