*După câteva zile*
Mă trezesc ca în fiecare dimineață, mă îndrept spre baie să îmi fac duși
După ce ies ma îmbrac și mă îndrept spre fereastra camerei mele și văd că ninge..
- Ally, Ally.. Ai văzut ,ai văzut? ninge. Bucuria fratelui meu nu avea cum să nu te facă să de simți mai bine. Avea acea sclipire în ochii de copil fără griji care nu avea altceva sa facă decât să se bucure de anii de copilărie. Să se joace și să-ți facă amintiri.
- Nick..ce faci aici? Îl întreb luându-l în brate.
- Vreau sa ne plimbam pe afară. Putem, putem?Te rog, te rog, mergem? Rugându-mă frumos, pupându-mă și înconjurand gatul meu cu mânuțele lui.
- Fugi să te îmbraci, mergem în parc. Spun sarudandu-i fruntea.
După câteva minute eu și Nick ne jucam cu zăpadă ,faceam îngerași și oameni de zăpadă.
E frumoas când unele lucruri simple te fac sa uiți de tot, lucruri banale dar atât de frumose care te fac să zâmbești și să te bucuri de fiecare clipă. Aș vrea să mai fiu copil, să-mi petrec ziua jucându-mă.
-Ally! O voce mă trezește din gândurile mele.
- Da? Raspund în timp ce ma întorc. Dany? ce faci tu aici? Nu ca m-ar fi interesat dar dacă știam că vine și ea nu mai veneam în parc.
- A trecut mult de când nu ne-am văzut. Ce faci? mă întreabă zâmbitoare.
Foarte frumos tu zâmbești iar eu mor, nici măcar să vii la mine sa vezi de ce am plecat sau ce am pățit, acum te interesează ce am? Ce bună prietenă îmi ești.
- Bine. spun eu încercând să par distantă. Tu ce faci? Kriss ce face?
- Eu sunt bine și Kriss la fel.
- Ma bucur.
- Vreau sa te întreb dacă vrei să mergem undeva, vreau să-ti spun ceva important.
- Sunt cu Nick, i-am promis ca stau cu el, nu pot. Spun bagandu-mi mâinile în buzunar și inreptandu-mi privirea spre Nick.
-Stau și eu cu voi. Măcar așa putem sa vorbim
- OK.
In timp ce fratele meu se juca, eu ma plimbam cu Dany, nu prea departe în așa fel încât să-l am pe Nick în vizor.
- Deci ce ai să-mi spui. o întreb eu pe "prietena mea."
- Uite..Am greșit. Ideea mea ca voi doi, tu și Aiden, să fiți împreună nu-mi place ..Era fratele meu, mereu a fost cu mine.. el mi-a făcut cunoștință cu Kriss, el era și e totul pentru mine . Îl iubesc ca un frate , pe tine ca o soră. Îmi era frică (,)că dacă voi doi n-o să vă mai înțelegeți o să se destrame tot.Și chiar nu vreau asta.
Acum înțeleg de ce a spus asta. Dar totuși, dacă ține la el nu-l poate lăsa să facă ce vrea, iar dacă mi-ar fi prietenă mi-ar fi alături nu ar fi împotriva lucrurilor pe care vreau sa le fac.
- Înțeleg. Raspund sec.
- Știu că tu ai vrut să pui lucrurile în ordine și să ieși din toate astea... Dar mai gândește-te dacă Aiden merită asta.
Nu înțeleg, la început nu a vrut sa am o relație cu el, acum de ce face asta?
- Cred ca ar trebui sa vorbești cu el. Adaugă ea dând o șuviță de păr după ureche.
- Mi-a spus lucruri care nu cred ca erau minciuni. Nu cred ca se mai poate face ceva.
Exact ca atunci când ești beat, așa ești și când ești nervos, spui adevărul sau măcar ce crezi tu despre persoana de lângă tine. La nervi spui lucruri dure.
- Înțeleg..Dar vorbește cu el. Eu acum trebuie să plec.. Ne mai vedem. Și îmi dă o îmbrățișare.
După ce plecă , mă îndrept spre Nick care era plin de zăpadă.
- Hai acasă, Nick. O sa îngheți dacă stai mult așa.
-Bine, Ally.
Il scutur de zăpadă și ne îndreptăm spre casă .
*Seara*
- Allyson, Te pedepsesc dacă o ți tot așa. Țipă el, gesticulând cu mâinile în aer.
- De ce nu mai mânaci? Vrei sa te îmbolnăvești? Tonul lui devenind din dur într-unul blând și îngrijorat. Doar era tata, ii semăn, la perfecție, toți o spun, dar câteodată nu ne înțelegem. Amândoi firi tari și încăpățânate.Dar orice aș face el mă iartă și îmi spune unde greșesc. Ca un tata bun ce este.
- Nu știu.. Nu am poftă de mâncate. Spun dând din umeri, capul meu fiind aplecat.
- De acum vin chiar eu sa te iau la masă. Și chiar și atunci dacă nu vrei te iau cu forța. Spune și iese din cameră.
Stăteam în pat, privind tavanul iar cu mâinile făceam forme prin aer, când deodată aud telefonul.
Ignorându-l ma ridic să-mi aprind televizorul dar drumul pana la telecomandă mi se pare lung așa că am renunțat. Într-un final îmi iau telefonul.
...: Heii? Ce faci?
...: Cum te mai simți?
Cred ca eram prea obosita deoarece nu am văzut cine mi-a dat mesajul și am adormit imediat cum am pus telefonul pe pat, fără ai răspunde.
