Atingerea Diavolului

Cap.10- Antrenamentul

                                                   Cap.10- Antrenamentul

 

 

-Aaaaaaa!!!

Aud un tipat trezindu-ma brusc. Clary era in fata patului, avand privirea atintita inainte si privind cu soc. Eu eram in bratele lui Adam, ne-am privit o secunda, am intors privirea spre ea, apoi iar ne-am privit. Se vedea ca si el fusese trezit odata cu mine. Ne dam jos din pat fiecare pe partea lui si ne ducem la Clary.

Ne punem in fata ei si o privim ingrijorati. O scuturam de umeri, dar ea nu se misca. Privea inainte ca o stana de piatra. Eu si Adam ne-am mai privit o data, apoi ne-am intors cu spatele. Am sesizat si noi la ce se uita Clary stupefiata:

   ''Este a mea!''

Scria mare si negru, deasupra patului, pe perete, prelingandu-se firisoare subtiri si negricioase din litere. Adam a reactionat primul, s-a dus imediat spre perete si a atins o litera cu degetul. Apoi a dus degetul in gura. S-a intors spre noi si a zis:

-E sange.

-Mi-am imaginat, raspunde ea.

Sange? Negru? Dar... Astia sunt nebuni? De unde sange negru? Sunt inconjurata de inconstienti, ori daca nu, visez. Iar asta e un cosmar care nu se mai termina odata!

-Cat este ceasul? intreb eu.

-Patru dupa-amiaza, imi raspunde Clary.

-Am dormit suficient. Haideti sa mancam, zise Adam.

-De fapt, daca stau sa ma gandesc, voi doi ati dormit impreuna suficient de mult cat sa va fi odihnit, eu am stat de garda, sa supraveghez tot. Cred ca merit si eu cateva ore de somn, zise Clary.

-Bine, du-te sa te culci. La 19.00 te trezesti.

-Dar de ce?!

-Pentru ca avem antrenament, acum dormi.

-Pot sa-l chem pe Karl? intreba ea.

 -Nu.

-Dar de ce? Tu ai avut perna pufoasa cu sange in vene. Eu de ce sa nu am?! intreba indignata.

-Pentru ca eu nu aveam de gand sa dorm. M-a luat somnul. Tu trebuie sa dormi. Karl are treaba cu mine. Acum dormi, zise incercand sa plece.

-Hei, mister! il opreste ea. Voi doi ati dormit doar, sau... si se oprii intentionat.

-Auzi, daca stau sa ma gandesc mai bine, o sa incepem antrenamentul peste o ora! zise el plecand si inchizad usa in urma sa.

-Auch, am dat de dracu', zise ea, schimbandui-se expresia fetei, dintr-una sireata, intr-una fricoasa...

-De ce? intreb eu.

-Pai se pare ca s-a dus la naiba somnul meu!

-Ei lasa ca nu mori...

-Nu, nu mor... dar o sa lesin de oboseala.

-Nasol moment...

-Haide in bucatarie.

-Stai, mai am multe intrabari...

-Mi le spui la masa, acum haide, nu ai mancat nimic de 24 de ore, chiar mai mult.

-Bine, dar o sa-mi spui tot, da?

-Da, acum hai.

-Du-te jos, ma schimb, si vin si eu.

 -OK, sa nu stai mult, da?

-OK.

Pleaca, ma duc la sifonier. Imi iau o pereche de pantaloni scurti si un maiou roz. In picioare imi iau niste slapi. Cobor jos si merg in bucatarie. Ma asez langa Clary la masa, imi iau niste friptura cu piure, si incep sa o intreb.

-Cum aparea si disparea singur? Deschid eu subiectul.

 Ea ia o inghititura de apa si imi raspunde:

-Pentru ca se ascunde sub pat.

-CUM?! intreb uimita scuipand mancarea din gura si inecandu-ma.

Ea ma bate cu palma pe spate, imi da niste apa si imi zise:

-Da. Vrei sa-mi spui ca de cate ori ati facut-o, nu a fost langa voi vreun pat?

Daca stau sa ma gandesc chiar are dreptate. Adica acasa la mine, la ea, inchisoare, pana si in biserica si crama si pod.

-Da, ii zic eu.

-Ia enumera-mi tu mie in ce locuri ati facut-o.

-Pai prima oara la mine acasa. A doua la tine acasa. A treia oara tot la mine acasa. A patra oara in puscarie. A cincea oara in crama. A sasea oara in pod. Si a saptea oara in biserica.

-Aha, si spune-mi. In toate locurile astea... nu a fost si un pat?

-Ba da... la mine acasa, la tine in casa...in puscarie a fost un pat, in crama la fel, in pod la fel, pana si in biserica a fost un pat.

-Aha! Bine ai revenit Sherlock Holmes! Ia stai! Care pod?