Cap.26- Moartea Monstrului

15.3K 436 71
                                    

                                          Cap.26- Moartea Monstrului

-Buna, Samy, cum merge cu invatatul? Intreaba mama intrand in vasta biblioteca.

-Buna, mama. Pai incerc sa supravietuiesc. Romana este foarte grea.

-Te descurci bine?

-Da, e bine. De ce?

-Va trebui sa iti pui antrenor. Eu si Amber nu vom fi tot timpul acasa ca sa te ajutam pe tine, avem...

-Treaba cu Consiliul, termin eu in locul ei.

-Deci vorbeste cu Adam sa iti caute antrenor.

-Adam e ocupat.

-Cu ce? Intreba ea.

Sa ma reguleze.

-Sa ma antreneze, spun.

-Sunt sigura ca va avea cinci minute la dispozitie ca sa te intrebe pe cine vrei ca antrenor de teorie.

-Bine-bine, spun dandu-mi ochii peste cap.

-Acum am plecat. Vorbim diseara. Samuel si Arthur vor sa faca un gretar in gradina din spate.

-OK, zic cu glas mieros.

-Pa, scumpo.

-La revedere, mama, spun ridicandu-ma in picioare cu spatele drept. O privesc cum se intoarce pe tocurile ei cui, extrem de subtiri, cu silueta ei mult prea zvelta intr-o fusta cu talie inalta alba si un sacou tot alb. Mama mea e prea sexy pentru varsta ei.

-Adam, zic fericita cand il vad in tocul usii, la sapte ore dupa ce a plecat mama.

Vanatorii care stateau de paza au inchis usile in urma lui.

-Buna, iubito, zice cand aproape alerg in bratele lui si ii captivez gura cu a mea. Uau, chiar ti-a fost dor de mine.

-Foarte, dar foarte dor. De ce nu m-ai sunat?

-Dulceata, cand am treaba nu stau de telefoane.

-Macar un SMS.

-In caz ca-i o urgenta.

-Esti foarte rau.

-Si tu esti foarte buna.

-La propriu sau la figurat?

-Pai, avand in vedere(imi ia mana, mi-o ridica si ma pune sa ma rasucesc) ca esti imbracata cu o fusta mulata pe corp, cu talie, care are despicatura la spate ce se opreste la jumatatea coapselor, mov, o camasa subtire, cu maneci scurte, o pereche de sandale cu toc cui si fara pic de platforma, desi stiu ca nu suferi pantofii fara platforma, un inel si o bratara mov, iar buzele tale pline si pleoapele sunt date cu mov, pai da, esti buna la propriu.

-Doar la propriu? Intreb dupa analiza amanuntita a tinutei mele.

-Si la figurat. Doar ma iubesti atat de mult, zice cand isi impreuneaza mainile la spatele meu si-si da ochii peste cap.

-Hei, Sherlock Holmes, vezi ca cu mine nu-ti tine.

-Nu, dar te tine pe tine suficient.

Atingerea DiavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum