Cap.20- Decizia
-CE?! intreb exasperata, aflandu-ma in masina cu parintii mei, in fata casei lui Clary.
-Scumpo, calmeaza-te, zice mama, intorcand capul spre mine, unde stateam pe bancheta din spate. Este vorba doar de putin timp.
-Nu ma intereseaza niciun timp! urlu in masina ca o crizata. Avem si noi o casa. Vreau la mine acasa.
-Gata gata! zise Adam deschizandu-mi portiera din dreapta, locul unde stateam. E timpul sa cobori, spune serios.
-Nu vreau sa cobor. Vreau sa plec, zic imbufnata. La mine acasa. Acum! zic incrucisandu-mi bratele.
-Vrei, nu vrei, eu tot te scot din masina. Tu alegi daca ne batem putin sau nu.
-Esti un nesuferit. Nu vin nicaieri in casa aia.
-Ba uite ca vii! spune punandu-si o mana sub coapsele mele, iar cealalta dupa umerii mei. Ma scoase din masina si ma puse in caruciorul cu rotile, in spatele caruia se afla Clary.
Ma aseza cu grija in scaun. Ma zbat cu mainile pe pieptul lui. Cand sunt asezata, il imping departe de mine. Se indreapta de spate si ma priveste de sus. Doamne, am uitat ca are peste 1,95 m. Ia o patura din mana lui Clary si mi-o asaza peste picioare. Apoi intoarce caruciorul cu rotile de pe alee, inspre casa lui Clary.
Incepe sa impinga cu mare usurinta caruciorul catre intrarea in vila.
-Vreau sa plec. Nu aveti niciun drept sa ma tineti aici. Sunt Samantha Lancelot! tip la ei.
-De fapt, in acte te cheama Samantha Remington, ma contrazise calm Adam.
-De fapt, ia mai du-te tu dracu'! ii tai eu macaroana artagoasa. Mama, tata, cand imi schimbati numele? intreb intepata in spatele meu.
-Peste o luna te va chema legal Samantha Lancelot, imi raspunse tata.
-Sunt majora. Si nu vreau sa stau in casa asta, zic cand Adam intra in casa si incepea sa ma conduca spre dormitorul meu de la etaj.
-Esti majora si blocata intr-un scaun cu rotile, asa ca nu faci ce vrei si vei sta in casa asta, imi raspunde nemernicul.
-Nu am vorbit cu tine! tip la el furioasa.
-Nu, dar eu ti-am dat un raspuns sincer.
-Nu vreau sa stau in casa asta! Am si eu o casa!
-Casa ta e in renovare!
-Vai! Si ce coincidenta. Taman cand ies eu din spital, casa mea e in renovare si sunt nevoita sa locuiesc aici...
-Exact. O veritabila coincidenta, care ne face sa te avem din nou printre noi, aici!
-Dar eu nu vreau sa fiu aici!
-Nu vrei sa fii aici, sau nu vrei sa fii langa mine?
-Ai ghicit. Nu vreau sa-ti vad moaca aia nesuferita, ii zic cu vocea plina cu venin.
-Ei bine... zice Adam preocupat deodata si oprind caruciorul. In cazul asta... In cazul asta va trebui sa suporti, spune brusc serios, incepand iarasi sa conduca scaunul asta blestemat cu rotile.
CITEȘTI
Atingerea Diavolului
Ficção Geral„Tine minte ce iti spun, Samantha Lancelot, drumul spre Rai este pavat cu jar! Iar impreuna vom face Iadul perfect." „Chipul mi s-a contorsionat de scarba si greata la gandul cum m-ar judeca societatea Hollywood-ului. O lacrima mi-a parasit ochiul c...
