Atingerea Diavolului

Cap.12- Fuga

                                                        Cap.12- Fuga

 

Am ramas blocata cateva secunde. Mi-au spus acum o saptamana ca se intorc abia peste cateva luni si acum, brusc, au reaparut in tara? De ce? Asta nu are sens.

-Pai... ma chinuiesc eu sa zic ceva. Pai parca era vorba sa va intoarceti peste cateva luni. S-a intamplat ceva?

Clary, Karl si Adam se uitau cand la mine, cand unii la altii. Ii spusesem prietenei mele ce-mi spusesera parintii mei, iar acum eram cu totii in dilema. Venirea lor aici ne-ar strica toate planurile.

-Nu, scumpo. Doar ca, ei bine, cred ca ar trebui sa vii acasa. Trebuie sa discutam, imi raspunse mama.

Acopar telefonul cu mana si le spun celor trei ca s-au intors in tara si mama ma cheama acasa. Adam inschimb mi-a spus sa-i chem pe ei aici.

-Mama...

-Da, Samy?

-Cred ca mai bine ati veni voi aici, la Clary acasa. Trebuie sa discutam.

 -Da, tocmai de-aia si trebuie sa vii acasa. Haide, te asteptam.

-Cu tot respectul, mama. Va rog pe amandoi sa veniti aici, la Clary acasa. Va rog.

Mama sovai cateva clipe. Nu ii statea deloc in caracter ca deciziile sau vorbele sa-i fie puse la indoiala nici macar o clipita. Am fost crescuta de ei ca fiind un copil foarte ascultator si vesel. Am avut un colectiv linistit. Am fost invatata sa-mi respect pana la sange parintii si sa nu le intorc vorbele. Acum insa era un caz de forta majora. Iar mama mea trebuia sa inteleaga. Sper sa inteleaga.

-Bine. Ajungem in cateva minute.

Apel terminat.

-Deci? intreba Clary care se ridicase din poala lui Karl.

-Ajung in cinci minute, raspund eu.

-Dar de ce s-au intors? intreba iar.

-Habar n-am. Insa cred ca este ceva grav de au hotarat sa se intoarca asa de repede. Tata nu-si abandoneaza afacerile cu una, cu doua.

-Este mult mai bine ca au venit. Au de dat multe raspunsuri, zise Adam care se aseza pe fotoliul din fata mea.

-Da, poate ca ai dreptate, aprob eu. Insa fara nici o vorba despre Amazon. Clar? Toti trei incuviintara din cap.

-Pai si ce-i intrebam? zise Karl. ''Hei, Samantha este fata voastra adevarata? Sunteti vanatori de rasa pura? Daca da, de ce v-ati ascuns tot timpul asta? Daca nu, de unde o aveti pe Samantha?'' Pare absurd.

 -Toata povestea este absurda, zic eu.

-Asta-i adevarat! aud un glas binecunoscut.

 In pragul usii duble a livingului, statea mama. Iar imediat in dreapta ei, isi facu aparitia si tata. Amandoi erau intruchiparea perfecta a elegantei, punctualitatii si lucrurilor puse la punct.

Mama- bruneta, cu parul ei lung si revarsat in carlionti pana la fund. Cu ochii ei verzi ca frunzele copacilor. Cu buzele carnoase si rosiatice. In tinuta ei bine pusa la punct, dintr-o fusta cu despicatura pe picior si un sacou cu maneci 3 sferturi, incaltata cu pantofi inalti cu toc cui. Si cu prestanta ei de femeie stapana pe sine. Arata mortal, nu alta.

Tata- saten inchis, cu parul scurt si matasos. Cu ochii albastrii senini, dar care emanau multa stapanire pe sine si pometii proeminenti. Ibracat costumul lui alb la patru ace si cu o camasa de matase albastru inchis care ii evidentia ochii senini. Emana o prestanta de conducator inascut.

Cand ii vad ma ridic automat in picioare. Strictetea a ramas inca in picioare. Cei trei prieteni ai mei s-au ridicat si ei. Mama, cu silueta ei zvelta, coboara singura treapta care despartea livingul de hol si pasi inauntru. Tata, cu o mana in buzunar drept al pantalonului paseste si el alaturi de ea. Amandoi pareau impreuna de-a dreptul invincibili. Nu stiu cum sa ma exprim. Ies dintre masa, canapele si fotolii si merg in intampinarea lor.

-Mama! zic si imi inclin capul spre ea respectuos cand ajunge in fata mea. Tata! il salut si pe el cu capul.

-Buna, pustoaico! zise el, apucandu-mi capul cu mana stangasi sarutandu-ma pe frunte.

-Buna, scumpa mea! imi zise mama, luandu-ma strans intr-o imbratisare.