Atingerea Diavolului

Cap.15- Cenusa de Trandafiri

                                             Cap.15- Cenusa de Trandafiri

 

 


Am inchis ochii vrand sa ma odihnesc putin. In oboseala mea teribil de mare am cazut intr-o stare de veghe, intre somn si trezie, tresarind la orice miscare brusca. Cam sa zic dupa vreo zece minute de veghe, simt cum cineva ma scutura de umar.

-Mai e pana ajungem. Lasa-ma in pace, balmajesc eu.

-Am ajuns, imi zice Clary.

Deschid ochii. Nu mai auzeam sunetul asurzitor al elicelor. Aterizasem. In elicopter nu ramasesem decat eu si ea. Ma ridic in picioare si cobor din elicopter.

-Haideti, vreau acasa! poruncesc somnoroasa.

-Mergi cu noi? intreba mama.

-Nu! De ce sa merg eu cu voi? Merg cu Harry Potter! Stai sa-l chem, ca are ore. Imi pun mainile caus la gura si strig: Harryyy! Oh Harryyy! Vino sa ma duci acasa pe matura. Ca mama ma intreaba daca vreau sa merg cu ea si eu nu vreau. Eu vreau sa merg cu tine. Deci vii?!

Clary si Karl incep sa rada ca bezmeticii. Cand ii vad incep si eu sa zambesc. Ochii mai aveau putin si mi se inchideau de tot. Abia puteam sa stau si in picioare si stiam ca ma clatinam. Cat de curand daca nu fac cunostinta cu patul, voi face cunostinta cu asfaltul.

-Hai! Acasa! urlu eu.

-Pai avem o problema, zise tata.

-Ce mai e? il intreb.

-Eu si mama ta, cand am ajuns de dimineata ca sa luam elicopterul am venit cu decapotabila.

-Asa, si?

-Pai decapotabila nu are decat doua locuri.

-A! stau si meditez un minut. Merg cu Clary.

-Pai... zise Clary.

-Pai ce?

-Pai motocicleta nu-i a mea. E a lui Karl, si nu ma lasa nici macar s-o ating.

-Asa, si?

-Pai...

-Tu mergi cu Adam. Si eu cu Karl. Si am rezolvat, zic mandra ca am rezolvat problema. Dar apoi ma opresc brusc. Motocicleta plus Adam egal Samantha vomita. Nu e bine. Da! urlu dintr-odata. Merg cu Karl.

-Auzi? ma intreaba Adam venind in fata mea. In caz ca nu ai inteles, ceea ce se si vede, ca doar esti somnambula si tampita, pe deasupra, ei bine, Clary si Karl vor sa fie singuri. Stii, cand doi iubiti sunt pe motocicleta se mai intampla niste chestii. Stai sa-ti explic, ca tu cum esti somnambula, na, esti si dusa cu pluta. Pai cand un tip, in cazul nostru Karl, are in spate o tipa, in cazul nostru Clary, ei bine, acolo pe motocicleta se intampla ca tipa...

-Stop! Gata, merg cu tine, ii zic si zambeste triumfator. Dar crede-ma, o sa mi-o platesti, zic amenintandu-l cu degetul aratator. Iar eu imi incasez intotdeauna datoriile.

-Vai de capul meu. Deja imi tremura chilotii. Haide iubita mea. Stii, ma gandeam sa concepem vreo 2-3 copilasi. Poate cinci baieti si o fata. Ce zici? intreaba la misto, luandu-ma pe sus si punandu-ma pe umarul lui.

Parul imi atarna pe jos. Il loveam cu pumnii in spate, in timp ce absolut toata lumea radea. Mi-a trecut tot somnul din cauza furiei si a nervilor cauzati de cel mai mare mitocan cu care am putut sa ma culc vreodata. Acum eram furioasa. Auzi la el. Sase copii! Sa se duca sa-i faca alta copii! Eu nu-i fac nici macar cafea. Na, ca m-a si enervat! Ne suim pe motocicleta. Porneste ca nebunul, gonind pe strada, inaintea celorlalti, luand totul ca pe o cursa afurisita de masini pe bani. Nu purtam casca pe cap. Tata conducea decapotabila rosie. Mama era alaturi de el. Mda, se pare ca cei trei barbati erau la o cursa. Si alaturi aveau o femeie. Cursa de filme, ce sa mai. M-a pufnit rasul. Adam s-a uitat la mine.

A ramas cu privirea atintita in ochii mei. Eu vedeam doua oceane negre. Din nou nu puteam distinge pupila de iris. Vedeam numai negru. Apoi ii aud pe parintii mei si pe cei doi prieteni cum urla la noi, alaturi de claxonul puternic al unui camion. Eu si Adam ne uitam la camion stupefiati. Trecusem pe contrasens.

Gata, acum sigur murim. Camionul vine chiar spre noi cu viteza, iar noi ne indreptam spre el cu o viteza de nedescris. Tip si-mi acopar ochii cu ambele brate, speriata si timpul parca ramanand in loc. Insa Adam vireaza la dreapta si ajungem in afara soselei, pe iarba.

-Asta-i numai vina ta! urla Adam la mine.

-Vina mea? E vina mea? De ce e vina mea? Ce, te-am pus eu sa te uiti la mine?!

-Nu. Dar tu de ce ai ras?

-Dar trebuie sa-ti cer tie permisiunea sa rad?

-Da!

-Ba nu!

-Esti nebuna!

-Si tu esti nebun!

-Da! E nebun dupa tine! urla Clary care vine langa noi. Adam incearca sa intervina. Clary il opreste cu un gest al mainii. Nu Adam. Fie ca recunosti, fie ca nu, noi doi stim adevarul! Oricat ai incerca sa te feresti. Cat o sa te mai ascunzi? Pana cand? De ce?! Termina cu prefacatoria asta odata! Ce s-a intamplat, s-a intamplat! Nu mai poti s-o aduci inapoi. E moarta! Samantha e vie!

-Taci! urla Adam disperat si ii trage lui Clary o palma. Exact in momentul ala s-a auzit un tunet care a spulberat cerul in doua si a luminat locul unde ne aflam noi. Clary nu mai zice nimic. Amuteste brusc. Mama, tata si Karl erau in spatele ei. Taci! urla inca o data disperat. Taaaaaaci!!! Taci! Nu vreau sa te mai aud! Taci! La dracu'! Taci!

Nimeni nu mai zise nimic. Adam se intoarse cu fata spre mine. In ochii lui vad lacrimi. Buza de jos ii tremura. Se urca pe motocicleta fara sa zica nimic. Nu porneste. Ma mai uit o data la cei patru, ma urc in spatele lui, si porneste fara sa zica nimic.

Cine e moarta? De ce se ascunde? Ce s-a intamplat? De ce se teme? S-ar teme Adam vreodata de ceva? Cand s-a intamplat? Unde? Cum? Atatea intrebari fara raspuns. Cum o sa aflu? O sa-mi zica Clary? Daca nu mi-a spus pana acum, nu vad de ce mi-ar spune de aici inainte. Este ceva ce trebuie sa discut cu Adam. Dar imi va spune? Sau ma va plesni si pe mine? Nu pot sa cred ca aceasta discutie l-a facut sa ridice mana la Clarissa. Desigur, s-au lovit la antrenamente, dar deliberat niciodata. Discutia asta, vorbele ei, l-au tulburat in asemenea masura ca si-a iesit din minti. Dar ce ar putea fi? Doamne, am atatea intrebari. Cine se ascunde sub masca asta de om dur? De ce este de fiecare data atat de misterios? De ce ma inebuneste atat de tare simpla lui prezenta alaturi de mine? O sa aflu. Trebuie sa aflu. Iar dupa trebuie sa decid ce simt eu. Pentru ca in inima mea este o nebunie totala. Nu inteleg nimic.