Cap.13- Dragoste in Amazon
-Si acum ce facem? intreba Clary.
-Acum gasim templul, ii raspunse Karl.
-Si de unde stim pe unde s-o luam?
-Ne orientam.
-Cu ce?
-Cu busola, desteapto... raspunse sarcastic.
-Bine mai, geniule.
Karl scoase din buzunarul drept al pantalonilor negrii o busola rotunda si uda. O scutura de cateva ori, se uita la ea, apoi zise:
-Mergem spre nord si vru sa porneasca intr-acolo.
-Wow wow wow, mai usor. Te grabesti prea tare, zise Adam.
-Pai n-avem timp de pierdut, raspunse prompt Karl.
-Nu, chiar deloc. Dar stai sa ne hotaram mai bine pe unde mergem.
-Adam, mi se pare mie, sau n-ai incredere in Karl? zise Clary.
-Bineinteles ca am incredere in Karl. Daca n-aveam, nici macar nu-l lasam sa se apropie de tine.
-Atunci lasa-l pe el sa ne ghideze.
-Si daca ne ratacim?
-Oh, te rog. Suntem vanatori cu experienta. Cum sa ne ratacim? Plus ca am fost antrenati in jungla, in desert, in camp. Pana si in Polul Nord.
-Clary, nu sunt sigur daca...
-Oh, te rog... il intrerupse Clary deja enervata. Zi mai bine ca nu iti convine cand nu faci pe seful. Dar stii ceva, nu esti seful nostru.
-Nu fac pe seful, protesta Adam.
-Oh, ba faci pe seful tot timpul. Iti place sa fii la conducere. Pana la urma ne va conduce cine are cele mai multe voturi. Eu votez cu Karl. Samy? intreba uitandu-se la mine cu sprancenele ridicate.
-Nu te uita la mine. Nu am de gand sa iau parte la asta! zic ridicand ambele maini in aer. Apoi mi-am ridicat rucsacul si voiam sa-l pun in spate.
-Tu de partea cui esti? protesta ea.
-Sunt de partea lu' dracu'! urlu eu trantind rucsacul pe pamant. Si mai vrei sa stii ceva, eu nu sunt de partea nimanui, pentru ca eu trebuie sa am grija sa-mi salvez pielea. Nu am timp de jocuri puerile si de copii mici. In primul rand, daca nu m-as fi trezit ultima, si as fi avut timp sa ma spal si eu pe dinti si pe fata, sa-mi beau si eu cafeua si sa mananc si eu ceva, poate ca n-as fi asa de indescifrabila.
In al doilea rand a trebuit sa sar dupa Spider-men pe geam, in al treilea rand am mers pentru prima oara cu motocicleta la viteza maxima. In al patrulea rand mi-am vomitat pana si resturile de mancare de ieri. In al cincilea rand mi-e o foame si o sete de mor. Si in al saselea rand, daca n-ar fi trebuit sa sar dintr-un elicopter in plin zbor, poate ca n-as fi asa de nebuna! urlu cat sa se sperie cateva pasari din copaci si sa-si ia zborul. Asa ca mai stii ceva? Daca tot insisti tu atat cine conduce de data asta, ei bine stii ce, tu o sa conduci. Ca sa vezi si tu ce inseamna sa ai raspunderea unor vieti. Zic aratand cu degetul spre ea. Imi iau rucsacul de jos si mi-l spun in spate, o iau inaintea lor si le mai zic: Si daca mai are cineva ceva de comentat il bag undeva. Clar? Idiotilor! urlu iar.
Ei se uitau la mine stupefiati de parca eram nebuna.
-Clar? am mai intrebat odata.
-Da, zise Clary slab.
-Cum? N-am auzit, si-i fac semn spre urechea mea dreapta.
-Da, da da, zise ea.
-Bun. Treci in fata! Ea inainteaza in fata mea.
-Pe unde liderule? intreb eu.
Ea se uita de jur-imprejur, apoi zise uitandu-se in fata ei si aratand cu degetul tremurator.
-Inspre nord, si porni intr-acolo.
***
-Unde suntem? intreb eu asezandu-ma pe un bolovan si tragandu-mi rasuflarea.
Tot restul drumului de cand porniram nu am mai zis o vorba, eram prea nervoasa. Toti patru ne-am scos niste pumnale mari ca sa taiem vegetatia ce ne statea in drum si ne impiedica sa inaintam. Nu am baut pic de apa si nu am bagat nici mancare in gura. Nu stiu ce fel de expeditite era asta fara aprovizionare. Dar nici nu i-am intrebat nimic. Cred ca au trecut ore de cand ne invartim pe aici. Nu auzeam decat vietatile din copaci. In rest, nu am intalnit niciun animal. Deocamdata. Pana la urma, obosita de atata mers, m-am asezat pe un bolovan.
-Ne-am ratacit, nu-i asa? mai intreb inca o data.
-Asa cred, zise Clary.
-La naiba, zic printre dinti. Stie cineva cat este ceasul?
-Cinci dupa-amiaza, raspunse Karl.
-Nasol. Foarte nasol. Ne invartim de atatea ore pe aici si n-am dat de templul ala afurisit.
-Si tu crezi ca daca esti nervoasa o sa rezolvi problema, nu? interveni Adam.
-Nu, nu rezolv nimic. Dar am dreptul sa fiu nervoasa. Si stii de ce? Pentru ca nu esti stapanul meu. Clar?
CITEȘTI
Atingerea Diavolului
Ficción General„Tine minte ce iti spun, Samantha Lancelot, drumul spre Rai este pavat cu jar! Iar impreuna vom face Iadul perfect." „Chipul mi s-a contorsionat de scarba si greata la gandul cum m-ar judeca societatea Hollywood-ului. O lacrima mi-a parasit ochiul c...
