Atingerea Diavolului

Cap.2- Consecinte

                                  Cap.2- Consecinte

 

 

 

 

 

Mi-am aruncat halatul de pe mine si am dat drumul la apa. Cum nu venea calda, m-am bagat direct sub jetul rece. Trupul imi ardea, iar stropii ma curentau si tresaream la fiecare picatura. Tremuram puternic.

 

Am inceput sa ma spal si sa frec cu putere, pana cand pielea s-a inrosit de tot. Ma ustura, pentru ca foloseam un burete aspru. Sughiturile de plans ma inecau si simteam cum incet-incet urma sa fiu vlaguita de putere.

 

Mi-am strans buzele inauntru si am suspinat. Simteam junghiul din inima cum imi domina tot pieptul si se extindea tot mai mult spre creier. M-am sprijinit de usa cabinei si mi-am inconjurat abdomenul cu mainile.

 

Am inchis ochii si am lasat picaturile sa-mi loveasca fata. Durerea mea nu era doar trupeasca, era si sufleteasca, cat si morala. Este adevarat ca petrec foarte mult si probabil sunt etichetata in tabloide ca fiind fiica rasfatata magnatului american Arthur Remington, dar am fost educata sa nu-mi bat joc de oameni, oricat de mult rau mi-ar fi facut.

 

Plus de asta, nu-mi amintesc sa ma fi jucat ATAT de grav cu sentimentele unui barbat. Sau poate ca-l considerasem atat de insignificativ, incat sa nu-mi amintesc nimic legat de el?

 

Gandurile negre erau alungate de altele si mai pesimiste. M-am pus in sezut, zacand de una singura in ranile proprii.

 

Cand am iesit din baie cu un capot pe mine, m-am repezit furioasa la cearsaf si l-am smuls de pe saltea. L-am facut un ghem mare de rosu si alb si am luat-o pe scari.

 

Daca mai devreme fusese un chin sa le cobor, acum sa zicem ca am muschii putin mai destinsi. Am mers in curtea din spate si am luat un tomberon din metal. Am aruncat cearsaful acolo si am scos chibriturile din buzunarul capotolui.

 

L-am aprins si am privit flacara. Eram pe punctul de a-l arunca, dar l-am invartit intre degete. Ce faceam eu acum era sa arunc o dovada importanta asupra violului meu. Eu nu avusesem timp nici macar sa ma gandesc daca vreau sa fac plangere la politie.

 

Doamne! Sunt atat de distrusa... M-a terminat printr-o singura lovitura. Mi-a distrus toate sperantele si visele. Tot ce aveam. Cum o sa mai dau eu ochii cu mama? Cu tata? Cum sa-l privesc in ochi si sa-i spun ca nu am fost capabila sa am grija de mine?

 

Desi parintii mei erau plecati in majoritatea timpului, ii iubeam si pretuiam. Cel mai probabil din cauza ca plecau tot timpul. Sunt constienta ca am ramas cu sechele si ca mi-e teama sa nu fiu parasita. Dar tot imi era frica de relatia lor.

 

Mai erau si tabloidele. M-ar fi calomniat si condamnat tot restul vietii pentru ce am patit. Asta daca nu avea mama de gand sa faca totul o drama. Avea toata presa Hollywood-ului la degetul mic, iar cand pocnea din degete, efectiv se facea voia ei. Daca era contrariu, aveau de-a face cu magnatul Remington.