Atingerea Diavolului

Cap.25- Aroma Clipelor

                                             Cap.25- Aroma Clipelor

-Se trezeste, aud vag o voce.

-In sfarsit, zice alta voce.

Clipesc des din cauza luminii orbitoare. Unde sunt? Gem cand imi simt toate durerile din corp. Spital. Mirosul e oribil.

-Cum te simti? ma intreaba doctora mea.

-Putin mai bine, zic si tusesc dupa.

-Ai gatul foarte rosu. Cred ca ai tipat o gramada. Te rog sa nu mai tipi. Altfel risti sa faci laringita.

Magnific, ce pot zice.

-Ceasul...

-Doua dupa-amiaza. Ai dormit toata noaptea si dimineata. Ai fost sedata.

-Adam?

-E aici. Nu s-a miscat. Cat despre restul, zice ea prea tare pentru urechile mele. Aveti cinci minute. Pacienta are nevoie de odihna.

Iesi in ma-ta afara, balmajesc in mintea mea.

-Cum te simti? ma intreaba Adam venind ca un vampir de repede spre mine si mangaindu-ma usor pe par.

-Bine, zic ragusit. Stai langa mine, ii zic abia reusind sa dau patura la o parte si sa ma dau la marginea patului.

Se pune langa mine si ma inveleste mai bine. Cu toata durerea din corp, ma ghemuiesc langa el, il iau in brate si-mi pun capul pe pieptul lui. Ma mangaie pe par si il strang si mai mult in brate. Doamne ajuta ca e viu!

-Cum te simti? ma intreaba pe patul de spital.

Din moment ce stau pe patul de spital cum sa ma simt?!

-Vie. Era adevarul, acum aveam rost pe Pamant.

-Te-ai descurcat minunat.

-Iar tu te-ai comportat ca un nenorocit, aud vocea dura si implacabila a Clarissei. Un nenorocit, asta esti.

-Clary, calmeaza-te, zic eu fara vlaga.

-Tu sa taci, zice ea. M-am saturat de tine, Adam Evans. M-am saturat de faptul ca te consideri un nemernic nevrednic de ceva, sa dai ordine in stanga si in dreapta si sa-ti fie frica de propriul trecut! urla in toata camera.

Toata familia era prezenta si tacea. Karl era chiar in spatele ei.

-Gata. Ajunge! Poti sa faci ce vrei. Am crescut cu tine. Tu m-ai crescut. Ti-e prea frica de trecutul tau ca sa crezi cu adevarat ca Samantha va ramane vie. Ai trimis-o cu mana ta la moarte doar ca sa te convingi! Ce fel de fiinta egoista esti! Putea sa moara! Ai auzit? Sa moara! Fa ce vrei! Nu-mi mai pasa! M-am saturat. De tine si de demonii tai. M-am saturat. Tin la tine. Te iubesc. Esti universul meu Adam. Daca ai pati ceva mai bine as muri! Tipa ea ragusita.

-Ai auzit? Zice isterica aplecandu-se in fata cu parul ei lung si negru in jurul umerilor si gatului. Daca eu as pati asta si sunt crescuta de tine! Urla ea. Samantha ce ar pati?!

Vorbele ei tipate raman ca un ecou intr-o pestera in linistea mormantala din incapere. Prietena mea avea lacrimi pe obraji si ochii rosii. Mi se rupea inima sa o vad asa. Dar vorbele ei au prea mult adevar.