Atingerea Diavolului

Cap.21- Promisiunea

                                               Cap.21- Promisiunea

 

 

A trecut o saptamana de cand am luat decizia ca Adam sa fie impreuna cu Andrea. Insa pana acum... nimic! Ca sa nu folosesc alta expresie, mai putin decenta. Ma macina gandul ca Adam ar putea fi cu Andrea. Insa mi-l alung imediat. El merita sa fie fericit. Mi se pusese un nod in gat cand mi-a zis in spital ca ma iubeste.

Cred ca a fost cel mai fericit moment din viata mea. Dar a fost stricat! De nenorocita mea de paralizie. Oare daca nu as fi fost paralizata, acum ce am fi facut eu si Adam? Am fi fost fericiti? Ne-am fi casatorit? In cinci saptamani, cred si eu ca am fi facut multe. Acum am ramas cu amintirile fericite.

Care sunt putine, din pacate. Oare cand a zambit ultima oara Adam? Si ce-i mai important: oare cand am zambit eu ultima oara? Il iubesc. Nu stiu cum am putut sa ma indragostesc in doua saptamani de un asemenea barbat irascibil. Cand imi amintesc cum era Adam cand l-am cunoscut, imi vine sa rad si sa ma dau cu capul de pereti.

Rau, dur, implacabil, serios, impunator, sarmant, arogant, tafnos, manipulator, furios, posesiv, fulgerator, observator. Fierbinte, cuceritor, seducator, sexy, de-a dreptul orgasmic. Si cei mai important: interzis. Oare m-am indragostit de el pentru ca imi era interzis? Sau pentru ca era pur si simplu, prea inalt, prea musculos, prea sarmant si la dracu', prea seducator.

Ah, la naiba, nici eu nu stiu cum am putut sa ma indragostesc de Adam Evans. Cert este ca inainte daca era un morocanos, tafnos, inchis in el, ursuz, nebun si furios din orice, acum este neobisnuit de... nu stiu nici cum sa ma exprim. Este... este. Naiba stie cum e. E, pur si simplu radiaza din el fericire.

Mereu scoate cate un zambet din arsenalul ala al lui. Nu mai poarta tricouri negre. Nici blugi negrii. Poarta haine normale. Ma rog, daca la el sunt normale. Insa imi este atat de greu sa ma obisnuiesc cu el. Adica, nu stiu, este ceva prea brusc. Eu il stiam intr-un fel. Cel putin in urma cu 7 saptamani. Iar in ultimele cinci saptamani a fost altfel. Oare peste alte cateva saptamani se va schimba din nou?

Ah, nu stiu. Insa cert este ca eu ma port cu el ingrozitor. Si cu restul lumii la fel. Da, sunt constienta ca am toane de ''proaspat-paralizat'', ca sunt tafnoasa, ca inainte eram o femeie independenta , iar acum depind de cineva. Sunt constienta ca sunt inca traumatizata dupa toate cele intamplate. Adica... cine nu ar fi?

Doamne Dumnezeule! Acum, stand intinsa in pat si privind spre fereastra, cu draperiile trase, multumita dragei mele terapeute, care sustine ''Hei, daca tu ai sufletul negru, asta nu inseamna ca si camera trebuie sa fie la fel'', imi rememorez in minte ultimele sapte saptamani din viata mea. Care parca sunt din viata altcuiva.

Am intalnit un barbat atragator intr-un bar de noapte. Care s-a dovedit a fi un Demon Razbunator. Am fost violata in propria mea casa, in propria mea camera, in propriul meu pat, dezvirginata de cineva care mi-a stricat toata viata. Am intalnit un barbat teribil de sarmant, la un semafor. Am fost violata in casa prietenei mele, a doua seara consecutiva de cand am fost violata prima oara.

Mi se aprinsesera calcaiele dupa un alt barbat, iar fundul meu a platit pentru asta.  Am aflat ca eram o dezvirginata virgina. Iar asta m-a socat teribil. Fiind prima descoperire asupra faptului ca el nu era mai mult decat o fiinta umana.

Pana la urma mi s-a dezvaluit adevarul socant. Demoni, vanatori de demoni, antrenamente. Violatorul era un Demon de la Rascruce. Eu eram pionul principal.  Pentru o tradare din partea neamului meu cu sute de ani in urma.

Am dormit pentru prima oara cu Adam in acelasi pat. Apoi am aflat ca sunt doua tipuri de vanatori de demoni. Cei normali si cei de rasa pura. Cei de rasa pura au sangele negru, iar cei normali, rosu. Vanatorii de rasa pura au inima cu reflexe argintii. Daca un demon reuseste sa secatuiasca de tot un vanator pur-sange, atunci devine invincibil si imortal. Se antreneaza de la cinci ani. Invata sute de lucruri pe care altii la scoala nu le invata nici in douazeci de ani. Si sunt mai rapizi si mai puternici.

Am mai aflat si despre Lucero, cum si-a inselat sotul cu Krasimra, cum sotul a parasit-o, luand cei doi copii cu el. Cum Lucero, cu ajutorul celorlalte 12 familii au ucis demonul. Apoi cum toti au baut sangele lui Lucero, amestecat cu apa sfintita, si cum au devenit vanatori regali de demoni.

 Clary l-a batut pentru prima oara pe Adam la antrenamente. Si asta pentru ca Adam se uitase la mine, in timpul bataii.  Apoi, adevarul adevarurilor: eu eram reincarnarea lui Lucero!  Am mers pentru prima oara in viata mea pe o motocicleta la viteza maxima. Simtind sub palme zecile de muschi ale lui Adam.

Apoi am avut o cadere de nervi in Amazon, si toti ma priveau dupa ca pe o nebuna. Am facut pentru prima oara dragoste cu Adam. Apoi s-a purtat cu mine ca un idiot. Karl a reusit sa deschida templul ala afurisit, apoi am cazut intr-o capcana. Dupa a trebuit sa trecem de patru probe mari si late. Cea cu paianjenii, cea cu valsul printre sageti, cu baletul deasupra lavii incinse si cea cu cei 6 Cavaleri Negri.

Incercasem sa-l conving pe Adam sa nu se duca dupa rochie, dar fara niciun folos.

Am discutat in urma cu patru saptamani, impreuna cu Clary, despre ce se intamplase de fapt in acea seara, cand am crezut ca Monstrul l-a luat pe Adam.

***

-Deci Adam unde era? o intreb pe Clary, in timp ce eram intinsa pe patul de spital, foarte obosita, si toate oasele ma dureau groaznic.

-Pai, se pare ca tu, in timp ce ocoleai casa si te duceai spre garajul din spate, Adam tocmai ce parca la intrarea din fata.

-Dar l-as fi vazut! protestez.

-Dar nu l-ai vazut. Ii luase timp sa ajunga acasa, pentru ca el a cautat rochia in toata casa. Nu-i spusesei unde s-o caute cu exactitate. Asa ca a rascolit in toata casa, si negasind-o, a venit inapoi sa te intrebe. Te-am cautat peste tot, Samy, dar erai de negasit. Apoi, ne-am dat seama ca ai disparut. Am introdus o monstra de ADN in dispozitiv, un fir de par de-al tau, si ti-am luat urma. Insa Monstrul avea un avantaj in fata noastra de o jumatate de ora. Slava Domnului ca a avut chef de joaca.

-Pacat ca nu m-a omorat mai repede! mormai in barba, fara ca ea sa ma auda.

 

***