Cap.35- Discutii

8.3K 350 26
                                    

                                         Cap.35- Discutii

-A fost bine? Le intreb pe Clary si Aimee.

-Normal ca nu! Zice Aimee. A fost extraordinar! Te-ai controlat perfect! Bravo tie!

-Mersi. Ma lasi te rog doua minute cu Clary?

-Sigur. Ma gasesti in bucatarie, zice plecand.

-Hei, ii zic Clarissei punandu-mi mana pe umarul ei. Statea cu privirea indreptata spre marile ferestre si cu bratele incrucisate. Esti bine?

-Defineste cuvantul bine.

Avea o voce ragusita, de parca nu stia daca sa zambeasca sau sa planga.

-Vreau sa zic, dupa ce ai auzit tot ce-a zis Morgana.

-Ce vrea ea este un tap ispasitor pentru moartea surorii ei, Mordeth. Se agata de ea cu ultimele puteri. E singurul motiv pentru care poate face atata tam-tam aici.

-E ciudata. Cand a inceput sa planga prima oara, mi-a fost mila de ea. Dupa a inceput sa vorbeasca despre totul. Si-a batut joc si de viata ei, si de a lui Adam si in special a surorii ei. Stii ce cred eu? Ca este frustrata. Frustrata din cauza ca ea trebuia sa fie moarta si nu sora. Si mai cred si ca inca e geloasa pe sora ei, Mordeth, pentru ca ea ar fi trebuit sa fie vie. Din cate stiu, mordeth era o fire buna. Probabil ca ea ar fi fost foarte fericita la ora actuala, nu?

-Asa este, aproba Clary frecandu-si bratele. Se lasase putin cam racoare. Statea sa ploua din nou.

-Deci esti bine?

-Cand nu a fost Clarissa Evans bine? Intreaba spre mine.

Mda, tipa e bine.

                                                                             ***

Bun. Ei bine, pot spune ca si ziua de azi a trecut. Am fost ocupata toata ziua. Pana la urma Clary si Aimee si-au unit turele. Ceea ce inseamna ca Aimee a facut schimb de tura cu Ranvir, care il inlocuia pe Will in tura 12-17. Deci de la 7 dimineata pana la 5 dupa-amiaza am discutat cu ele doua. Intr-un fel a fost un antrenament mai interesant fata de celelalte. Au incercat sa ma invete sa ma controlez intr-un fel. Un fel oarecare, sa nu mi se mai vada starile de spirit. Dar este obositor. Au incercat sa ma enerveze, slabe sanse, nu reuseau ele ce putea obtine doar Morgana.  Reuseau insa sa ma irite cu inevitabilele intrebari despre relatia mea cu Adam.

Spre seara ma suna Andrea.

-Da?

-Cumnata, trimiti si tu pe cineva sa ma ia, te rog? Am facut pana.

-Sigur, Andrea, unde esti?

-Noteaza pe-o hartie.

Imi dadu adresa si am notat-o. Ce-ar fi daca m-as duce chiar eu s-o iau? N-am mai iesit de ceva timp din casa si am nevoie de aer. Da. Asa o sa fac.

Dupa cateva minute ma suiam in masina si porneam motorul. Nu anuntasem pe nimeni ca plec. Dar avusesem si noroc. Nu ma intalnisem cu nimeni pe holuri, cat despre garzi, reusisem sa le evit cu iscusinta.

Atingerea DiavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum