Atingerea Diavolului

Cap.28- Eliberarea lui Adam

                                            Cap.28- Eliberarea lui Adam

 

-Poftim? Intreb stupefiata.

-E verisoara ta. Calmeaza-te, zice mama.

Fara sa misc capul, privesc haotic in jurul meu. De ce? Nu inteleg de ce. Cum sa fie ea verisoara mea? Mama nu are rude. Tata nu are rude. Toti sunt morti. Naduseala incepe sa puna stapanire pe mine. Slabesc stransoarea. Ma uit la mana cu care am strans-o pe intrusa de gat, apoi la mama.

-Dar... Ingaim. Nu are cum sa fie ea...

-Ba da, zice mama plangandu-se. Mama ei a fost sora mea. Ma ura. S-a maritat si ne-a parasit pe mine si parintii mei. Apoi a avut doua fiice. Morgana si Mordeth Morgause. Gemene din nastere. Suficient, te rog. Nu o omora. Nu-ti blestema sangele, zice clatinand din cap.

Clatin si eu din cap. Intrusa din fata mea isi dusese mainile la gat si-l masa.

-De ce? Intreb cu privirea in jos. De ce? Glasul meu nu avea pic de vlaga.

-Stiam ca e moarta. Noi credeam ca a mai ramas Mordeth. Dau acum nu inteleg. Vorbeste. Morgana sau Morgause sau oricine ai fi! Zice tare tata.

-Eu si... Mordeth am facut schimb de locuri. Ea... Il iubea pe Adam. Cand Adam mi-a propus sa plecam... I-am propus lui Mordeth sa plece... In locul meu.

Tuseste.

-A plecat. Am aflat ca a murit. Nu am vrut sa ma intorc la Adam... De frica sa nu innebuneasca mai rau. Era... Distrus din cauza lui Mordeth.

-Tuuuuuuuuu! Urlu si o iau de gat, o trantesc de perete si o ridic deasupra podelei. Tu, curva infecta si nenorocita ce esti, zic cu ura. Numai tu esti de vina. Numai tu. Tu l-ai omorat in interior. Esti doar o curva, ii soptesc la ureche. O curva care nu merita nimic. Nici macar viata. Iar daca TU! (o dau cu capul de perete) iti imaginezi ca eu ma voi da batuta ca o mironisita moarta si sa-ti las tie calea libera, te inseli amarnic. Eu nu renunt la ce-i al meu. Nu-ti las tie calea libera. Si nici nu-ti voi permite sau tolera insultele. Asa ca ai mare, dar mare grija cum te vei comporta cu mine, daca nu vrei sa te omor in doua.... Aaaaaaaaaaa.

JUR PE DUMNEZEU CA AM ZBURAT SPRE PERETELE OPUS, M-AM LOVIT LA CAP SI AM CAZUT.

Imi ridic capul, imi dau parul pe spate si ma uit in sus la Morgana.

-Ha ha ha, rade de-a dreptul malefic. Chiar credeai ca tu, micuta reincarnare, ma poti infiora atat de usor? Ca o sa-mi iau coada intre picioare?

Isi tot flutura mainile odata cu manecile largi din dantela ale rochiei. Arata sadica ca Morticia Adams.

-Scumpo, esti doar un mic gandac pe care-l pot strivi cand am chef. Vrei sa vezi?

Isi ridica mana dreapta cu unghii diavolesc de lungi, flutura mana in aer si o strange in pumn, ranjind ca un dracusor. Dar nu se petrecea nimic. Eram atat de nervoasa ca ma uitam cu ura la ea. Cu ura pura. O simteam dominandu-ma si umplandu-ma. Curgea prin venele mele si se imprastia ca un izvor de apa limpede.

Ma ridic incet de jos. Expresia Morganei devine incet-incet una de stupefiere si de soc. Se vede pe fata ei ca incerca sa faca ceva, dar nu putea, nu-i reusea.

-Ce s-a intamplat, intruso? Nu ma mai strivesti ca pe un gandac? Pai atunci lasa-ma pe mine sa-ti fac o demonstratie.

-Samantha, ingaima mama.