Cap.36- Practica
Mda, cam asta e. Mama are dreptate. Am fost atat de oarba incat sa nu vad ce se intampla in jurul meu. Mi-am oprit toate simturile, iar toata concentrarea mea s-a indreptat asupra examenelor si a lui Adam. Au dreptul sa se supere. Cel putin asa cred. Si eu m-as supara daca fiica mea ar fi atat de neatenta incat sa se lase vanata de demoni. Ce as putea face acum in afara de a incerca sa fiu mai atenta in viitor? Sunt suparati cu totii. In ultima vreme am facut o gramada de greseli. Care nu pot fi indreptate.
M-am comportat ca o egoista. Dumnezeule, asta si sunt! Unde e Samantha? Unde e, unde? Ah! As vrea sa dau timpul inapoi, nimic din toate astea sa nu se fi intamplat. Sa repar tot ce am gresit. Totul. Atat de multe greseli. Atat de multe ca nici macar nu stiu cate sunt. Nu sunt eu. Asta nu sunt eu! Ce dracului se intampla cu mine?!
M-am uitat in oglinda de pe dulapul de deasupra chiuvetei. Eram palida la fata si aveam cearcane. Ma sprijin de marginile chiuvetei. Nimic din ce se intampla nu e bine. Absolut nimic.
La naiba, e numai vina lui! Face ceva, sigur imi face ceva! Ce invarte nu stiu, dar cert e ca o face. Iar eu nu pot sa fac nimic! Sunt nervoasa tot timpul, irascibila, il snopesc pe Adam in bataie, actionez impulsiv, ma gandesc numai in folosul meu, devin mult prea egoista, mult prea periculoasa si mult prea imprevizibila. El este de vina. Faza e ca ii tine.
-Unde mergem? Ii intreb in masina.
-Vom face niste antrenamente.
-Ce antrenamente?
-Vrem sa vedem de ce esti in stare mai exact.
-Da Clary, asta am inteles. Dar unde mai exact?
-Pe un camp.
-Pe ce? Tip impacientata.
-Da. Acolo daca faci ravagii, faci pe pamant si atat.
-Dar vremea e atat de urata, zic privind pe parbriz. Uita-te si tu cum arata cerul. E plin de nori intunecati si foarte gri.
-Nu mai avem timp, fir-ar sa fie. Nu mai avem. In cateva zile dai examenele, afurisit sa fie tot Consiliul cu regulile lor cu tot!
-M-am saturat de viata asta, balmajesc pentru mine.
Am ajuns si pe camp. Nu credeam ca o sa ma antrenez vreodata pe camp, dar asta este. Eu cu Clary am fost in masina ei, ceilalti au fost grupati in doua SUV-uri a cate cinci. Nu prea apucasem sa stau cu Adam foarte mult timp. De fapt, abia mai reuseam sa stam impreuna. Mi-a tras si el o mustruluiala grava in camera noastra, pentru ca a plecat singura de nebuna, dar m-a iertat. Totusi, vreau mai mult timp cu el. Abia astept sa termin toata tarasenia asta cu examenele.
-Si acum ce? Intreb imprastiind cu piciorul niste tarana uscata.
-Acum vedem de ce esti in stare. Concentreaza-te si fa ravagii. La asta te pricepi cel mai bine, nu? Intreaba tata cu un ton intepat.
Ma invart incet in cerc. Vremea era proasta. Vantul batea, cerul era foarte intunecat de norii gri. Inchid ochii si inspir aerul. Ma las strabatuta de senzatiile de usurare. Simt cum las frustrarea si nervii sa iasa la suprafata. Simt cum ma descarc de intreaga energie negativa, cum ma usurez si cum devin mai usoara si libera decat am fost vreodata in ultima vreme.
Toate astea le simteam in timp ce ma invarteam incet, inspirand aerul rece. Ma schimbasem de haine, cu ghete, blugi inchisi si o geaca de piele maro peste fund.
Am deschis ochii. SEra o stare total diferita de toate. O stare in care imi simteam intreaga putere ca o apa curgatoare in toate venele si oasele mele. O stare de eliberare, dar si de forta.
-Sa vedem ce pot!
Zic intorcandu-ma atat de brusc, ridicand mana in aer, lasandu-ma pe un genunchi si lovind pamantul cu toata palma.
Am simtit un sentiment de triumf. Pamantul s-a cutremurat sub atingerea mea. Trasnetul a rasunat pe cer. Era o senzatie uluitoare. Pamantul a continuat sa se cutremure, ca un cerc injurul meu, apoi spre exterior, tot mai mult si mai mult, formandu-se crapaturi adanci, timp in care trasnetul a continuat sa rasune pe tot cerul.
Stateam cu capul plecat si cu parul ca o perdea in jurul meu. Ridic capul si ii privesc pe toti printre suvite. Clipesc si simt din nou acea adiere de vant pe langa mine. O adiere foarte scurta si rapida. Le-am ranjit tuturor.
-Hai sa ne jucam! Am zis ridicandu-ma si plecand de langa ei.
Ma miscasem prea repede. Mai repede decat stiam ca o pot face. Mi-au spus ca am trasaturile de vanator mult mai amplificate ca la ceilalti, dar senzatia este uimitoare.
Ma opresc brusc, coloana mi se arcuieste spre spate, las mainile in jos de parca as vrea sa le scutur si capul pe spate. La miscarea brusca ceafa ma doare, mainile le oprisem la nivelul soldurilor, parul mi se miscase pe fata. Pamantul se cutremura din nou.
Doar ca de data asta nu il umpleam cu puterea mea, ci il mentineam asa. Era gen un cutremur foarte mare.
Iar eu trageam toate sforile. Imi miscam degetele asemenea unui papusar, iar fiecare unda de putere se indrepta unde gesticulam cu degetele. Fac din nou aceasi miscare cu bratele, iar forta devine si mai intensa, pamantul si mai zguduitor, intensitatea si mai mare.
Ma invart. Dar parca o faceam cu incetinitorul. Ca o papusa, cu mainile la piept, uitandu-ma printre suvite la cei care ma priveau uimiti. Ii priveam ranjind. Ma opresc cu capul in jos, iar cand deschid ochii aud acelasi suierat de vant in ureche. Foc. Incepea sa se intinda si sa se intinda. Stiam ca eu il puteam controla. Insa hai sa incercam si fara degete.
Eram intr-un cerc de foc, ma uitam la el, ma concentram, am inchis ochii, i-am deschis din nou cu un alt val de putere acompaniindu-ma. Focul incepea sa se extinda. Tot in forma de cerc, doar ca se marea. Devenea din ce in ce mai gros. Extinzandu-se spre exterior.
Ma invarteam fericita ca eram in stare sa fac asa ceva. Fericita ca eu aveam controlul. Ridic degetele in aer si le intind lejer spre cer. Zambesc. Inchid ochii, ma concentrez, ii deschid, apoi fulgerator de rapid las mana in jos de parca aruncam ceva in pamant.
Si incepu sa ploaua. Picaturile mi se prelingeau pe fata si stingeau focul. Tunetele si fulgerele persistau. Cerul era chiar si mai intunecat decat inainte.
Cand focul se stinge mirosul de ars ramase in aer, dar briza incepea sa-l duca mai departe, iar fumul se ridica din pamant, alaturi de o caldura inabusitoare contopita cu ploaia.
-Ei? Cum a fost? Intreb zambind larg si venind la fel de rapid spre ei. Pot sa jur ca fusesera 400 m intre noi, iar eu am ajuns in 30 de secunde.
-Mai fa-o o data, zic cu totii.
CITEȘTI
Atingerea Diavolului
Ficção Geral„Tine minte ce iti spun, Samantha Lancelot, drumul spre Rai este pavat cu jar! Iar impreuna vom face Iadul perfect." „Chipul mi s-a contorsionat de scarba si greata la gandul cum m-ar judeca societatea Hollywood-ului. O lacrima mi-a parasit ochiul c...
