Atingerea Diavolului

Cap.37- Aripile Trecutului

                                         Cap.37- Aripile Trecutului

 

Luni, 19 mai 2014.

Imi suna telefonul. Raspund fara sa vorbesc.

-Un minut. Ia-ti masina.

Inchid telefonul. Ma incalt, imi iau pistolul si plec din casa cu cheile masinii in mana. O vad pe Morgana in living plimbandu-se cu un pahar de whisky. Ii fac cu ochiul si ies pe usa.  Ma urc in masina. Tron Style-ul meu era jucaria personala perfecta a vitezei. Accelerez din prima si deschid geamurile la maxim.

Vineri, pe 16, mi-am facut demonstratia adevarata pe campul acela salbatic. De atunci am facut antrenamente peste antrenamente. Mi-am perfectionat tinta de tragere, impulsurile, nervii, instinctele. Auzul, am invatat sa nu-mi exteriorizez starea prin intermediul ochilor, sa nu mai tremur cand sunt nervoasa, sa nu mai sparg ferestre. Clary s-a dovedit o adevarata perfectionista.

Trucurile cu cioburile din jurul meu ridicandu-se ca o tornada, cutremurarea pamantului, aprinderea tuturor lumanarilor sau stingerea lor, scurtcirucuitele din casa, ploile, focul, pamantul si apa au ajuns doar atat, trucuri. Mi-am perfectionat limbile. Tot ce mai puteam face in privinta romanei si latinii era perfectionarea scrisului si dictiei.

Will s-a ocupat sa ma invete manuirea sabiilor. Karl se ocupase de tinta mea cu armele de foc. Clary a perfectionat la mine tot ce insemna control. Aimee a scos tot ce era posibil din mine cu limbile alea. Ranvir, insa, ma ajuta sa gandesc in situatii de urgenta. Ma punea in tot felul de situatii enervante, spunandu-mi sa raman calma, desi ma enervam. Am ajuns sa raman si calma. Iar in situatiile de maxima critica veneam cu ideile.

Cat despre capitolul Adam. M-a invatat sa ma bat. Dar m-a invatat atat de bine ca ajunsesem sa percep orice miscare care se voia sa ma atinga pe mine. Voia sa ma puna la pamant. Nu avea nici o sansa. Faceam totul cu o secunda inaintea lui. Aveam un avantaj in fata tuturor. Pe care nimeni nu mi-l putea lua.

-Mai ai fix o saptamana si doua zile pana la examene, imi zice Clary.

-Eu una abia astept. Sunt satula de toata munca asta inutila. Imi voi perfectiona dictia limbilor si toate impulsurile. Dar sunt nerabdatoare. Sunt curioasa ce imi vor da. Vreau sa stiu deja probele. Sa stiu cu ce o sa am de-aface. Sa stiu macar daca  o sa le iau. Apropo, unde le dau mai exact in Romania?

-Bucuresti, Palatul Parlamentului. Este o cladire imensa. O sa-ti placa foarte mult. Consiliul nu are insa biroruile la etaje, caci nimeni din Romania nici macar nu stie de vreo organizatie secreta a sectei noastre de vanatori. Etajele sunt ocupate de Intrarea 13 Septembrie, Sala Drepturilor Omului, Galeria de Onoare și holul Intrării Oficiale, iar restul de salile Nicolae Bălcescu, Nicolae Iorga,  A.I. Cuza,  Ion I. C. Brătianu,  Tache Ionescu,  Unirii si Sala C.A.Rosetti.

-Cam cat de mare este cladirea? o intreb meditativ.

-Imensa. Stii, daca stau sa ma gandesc, tie ti s-ar potrivi de minune. Este exact genul tau extravagant, frumos, unic si inegalabil. La suprafata are 12 nivele de care stie populatia.

-Cum adica de care stie populatia?

-Da, imi raspunde ea. Pentru ca mai are 13 nivele subterane ocupate de Consiliul Vanatorilor. Despre care nimeni nu stie nimic. Ar exista cateva exceptii, insa asta ti-ar explica parintii nostri.