Cap.29- La limita de Moarte

12.8K 416 29
                                        

                                                    Cap.29- La limita de Moarte

 

-Raspunde la telefon, fir-ar a dracu' de viata! Urlu disperata la volan in timp ce conduceam ca o apucata.

-Da? Aud vocea lui Karl.

-Da-mi-o la telefon, zic in timp ce iau o curba cu 180 km la ora. Rotile au scrasnit pe ciment lasand urme negre.

-Da? Intreaba Clarissa Evans.

-Zi unde esti! Zic privindu-ma in oglinda retrovizoare, cu mana stanga pe volan si telefonul la ureche in cea dreapta.

-Samantha, am mai pe tema asta. Am nevoie de...

-Raspunde unde esti! Tip crizata. Nu-mi pasa ce zici tu acolo si ce vrei tu! Imi pasa ce vreau eu. Iar eu acum am chef sa stiu unde esti! Si nu-mi pasa ce crezi tu de cuviinta.

-Cine te-a enervat? Intreaba serioasa.

Trebuia sa stiu ca ma cunoaste prea bine.

-Spune unde esti! ACUM! Tip ragusit. Fii atenta la mine, Clarissa Evans! Daca nu-mi spui unde esti chiar acum, jur ca te fac bucati si te dau de mancare la caini. Spune unde esti! Acum!

-Cipru, Paralimni.

-E nevoie sa vin sa te iau?

-Vreau un nume, insista Clary.

-Morgana. Morgause, zic numele separat.

Exact 35 de secunde in liniste deplina.

-Vin!

Apel inchis.

                                                                        ***

 

-Cash sau card? Intreaba vanzatoarea de la Victoria's Secret.

-Trece-o in contul lui Arthur Remington.

Se duce la laptopul de pe tejghea si tasteaza. Clatina din cap.

-Nu am gasit niciun Arthur Remington.

-Arthur Lancelot.

Tasteaza iar.

-Da, e OK.

Inainte sa plec mai arunc o privire in oglinda cabinei de proba. M-am imbracat in piele. Aveam pantaloni albi de piele stransi pe corp, parca plesnind. O geaca de piele alba, si ea la fel de mulata. Nu avea decolteu, dar ma tinea atat de strans de piept, ca daca o desfaceam putin, se deschidea de tot vijelios.

Ca de obicei mi-am luat niste cizme albe, pana la jumatatea coapsei. In fata aveau tinte rotunde legate intre ele cu snururi. Parca eram de la armata. Ma uit la ochii mei albastrii. Aceasi culoare obisnuita. Dar parca mai aveau ceva in plus. Parca asteptau eruptia.

 

Cand ies din mall incarcata cu sacosele de cumparaturi, Jaguarul lui Adam scrasneste pe ciment si se invarte cand pune frana brusc. Iese vijelios din masina.

Atingerea DiavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum