Cap.24- Moartea lui Adam
-Buna dimineta tuturor, spun voioasa cand eu si Adam intram in bucatarie, unde toata lumea statea la masa de 12 persoane.
-Neata scumpilor, raspunde mama. Samy, esti pregatita pentru azi?
-Pai daca infulec ceva acum pe saturate, da. O sa fiu foarte pregatita.
-Atunci ia loc.
Iau loc in dreapta lui Adam, ca de obicei.
-Azi vei invata din greu, zise tata.
-Imi imaginez, zic cu jumatate de gura, atenta la salata mea care nu prea ma tenta. Si stii ceva. Eu vreau omleta. Ca m-am saturat de iarba asta verde.
Toata lumea izbucneste in ras. Ce e asa de amuzant? Insa cu toate astea Andrea se ridica de la masa si se duce in bucatarie.
-Ce invatam azi, Clary? o intreb punandu-mi coatele pe masa si barbia peste mainile impreunate.
-O sa vezi. Azi invatam multe. E bine ca este sambata, nu am cursuri la facultate azi.
-Deci inseamna ca ma vei tortura toata ziua.
-Deci ai presupus corect. Avem multe de invatat, Samantha.
-Urasc cand imi aud numele intreg din gura ta, zic dandu-mi ochii peste cap.
-Omleta ta, cumnata, zice Andrea punandu-i in fata omleta.
Ma uit in sus la ea. Avea picioarele alea prea mari.
-Mersi, Andrea. Insa eu credeam ca mi-o va face vreun angajat. Nici decum tu.
-Nu-i nicio problema. Pana la urma, tu esti cumnata mea.
-Si unica, adauga razand Adam si bandu-si cafeaua vesnic nelipsita de la micul-dejun.
Incep sa mananc cu mana dreapta, iar pe cea stanga mi-o pun pe coapsa lui Adam. Isi pune mana peste a mea. De ce mi-a facut Andrea mancarea? Ca nu inteleg. Termin de mancat.
-Dulceata, eu plec. Am treaba. Ne vedem diseara. Vezi ca te intreb ce ai invatat.
-Sa stiti domnule profesor ca deja imi este frica. Dar ce treaba aveti? il intreb apropiindu-ma de el si jucandu-ma cu gulerul tricoului sau negru.
-Asta chiar ca nu mai e treaba ta, zice dulce, punandu-si jacheta de piele neagra pe el.
-De ce nu e treaba mea? intreb incruntandu-ma.
-Ca nu e. Acum nu mai pune intrebari aiurite si lasa-ma sa plec.
-Bine, pleaca.
-Pai nu pot sa plec fara sarutul meu.
-Nu-ti dau nimic, pleaca! zic imbufnata si cu mainile in sani.
-Bine. Tu ai vrut-o.
-Hai pa! Sa nu te mai vad, spun uitandu-ma in alta parte.
Pleaca razand de mine.
-Huh! Ce idiot! mormai in barba.
Sunt rasucita si sarutata pe buze cu patima.
CITEȘTI
Atingerea Diavolului
Fiksi Umum„Tine minte ce iti spun, Samantha Lancelot, drumul spre Rai este pavat cu jar! Iar impreuna vom face Iadul perfect." „Chipul mi s-a contorsionat de scarba si greata la gandul cum m-ar judeca societatea Hollywood-ului. O lacrima mi-a parasit ochiul c...
