Epilog- Nopti de Fericire

16.3K 585 272
                                    

                                            Epilog- Nopti de Fericire

Am pasit in fata altarului la bratul tatei.

Adam, era acolo si ma astepta zambindu-mi cald. L-am privit in ochi. Nu-mi vine sa cred ca ne casatorim in sfarsit!

-Fa-o fericita, ii zise tata dandu-i mana mea. Ca altfel...

-Nu-ti face griji. Ma impusc singur, il asigura Adam.

La cum il stim deja cu totii, vorbea serios. Mi-a strans mana si ne-am uitat la parinte. Ma uit in spatele meu, la toata lumea din biserica. Parintii mei, parintii lui Adam, parintii Clarisei, toti prietenii nostri. Intregul Consiliu. O gramada de persoane dragi noua.

-Adam Arthur Evans, de buna voie si nesilit de nimeni, o iei in casatorie pe Samantha Lancelot, la bine si la rau, la prosperitate si saracie, la sanatate si la boala?

Ma privi si imi stranse mana. Ma dureau obrajii de cat de tare zambeam.

-Da!

Am zambit si mai tare daca era posibil.

-Samantha Lancelot, de buna voie si nesilita de nimeni, il iei in casatorie pe Adam Arthur Evans la bine si la rau, la prosperitate si saracie, la sanatate si la boala?

Imi musc buzele in interior si ma uit in spate la iesirea din biserica. Doi porumbei albi erau pe covorul rosu. Le-am facut cu mana si toata lumea s-a intors nedumerita spre intrare. M-am intors spre parinte cu inima impacata.

-Da!

-Va declar sot si sotie!

***

Dupa ceremonie am mers la resedinta Evans, in curtea din spate. Bineinteles ca toate femeile din familie au contribuit la nunta. Batalia principala a fost restaurantul sau marea curte. Mese si scaune erau puse peste tot si bineinteles ca nu lipsea ringul de dans amenajat langa intrumentisti.

-Samy! Samy! Iuhuuu!

-Ce-o mai vrea capoasa asta, mormai Adam.

-Fii dragut! il inghiontesc cu cotul in coaste si se incrunta la mine. Stii cat ne iubeste.

-Daaa, ne sufoca cu atata dragoste. De ce n-o luam si in luna de miere! se schimonosi el la mine, iar eu imi dau ochii peste cap.

-Incantata merg, stati sa-mi rezerv bilete, zise Clary scotand telefonul.

-Da-mi naiba aia, nu plecam nicaieri, ii smulse Karl telefonul din mana.

-Ce e Karl, te irita costumul? ranjesc eu.

-Pai da. Ca am lasat-o pe madam designer sa fara cumparaturile si mi-a luat sacoul cu un numar mai mic. Ca cica-mi „arata muschii mai mari". E nebuna, va zic eu. Au! De ce dai! se incrunta la Clary.

-Ca m-ai facut nebuna de fata cu ei. Si ca m-ai facut stiind ca sunt langa tine. Nu ma mai iubesti, nu-i asa? Asta e, nu? incepu ea sa se prefaca ca boceste, iar Karl isi dadu ochii peste cap.

-Iti zic eu, cu astia doi ajungem sa vindem bilete la circ, imi sopti Adam.

-Șșșt, e sensibila de la sarcina, soptesc si eu.

Atingerea DiavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum