Și suntem atât de umani încât ne încurcăm în "simplitate", trăim atât de "mult" încât ne e în permanență conștient și cunoscut sentimentul pericolului morții și totuși ne aflăm aici, continuăm să ne agățăm de țeluri,ținte, vise ca să ne putem ridica cuviincios ,ca să fim capabili să pășim dârz pe drumul vieții. Știu că ești obosit și te doare, poate acum plângi, posibil să treci prin chinuri la care eu nici nu mă pot gândi,dar suflete, ascultă! Ești puternic,ești frumos! Oricum ai trăit până acum, prezentul face diferența, te poți îndrepta, focusa pe un punct care-ți pare adorabil, fantastic. Îndeplinește-ți rolul de a trăi prin dobândirea de cunoștinte frumoase,utile,originale,fii tu cel care sclipește în întuneric. Nu suntem mulți cei ce am vrea să schimbăm lumea, dar lumea parcă s-ar vrea mai toată schimbată, și i-am putea oferi în definitiv șansa. Așa cum suntem egoiști,putem fi și altruiști,pentru că noi suntem ființe, ființe umane, și ne creăm balanțe echilibrate doar prin alternarea binelui cu răul, căci noi suntem înconjurați de ambele și totodată amândouă ne influențează pe noi. Dacă te simți la pământ, dragă suflete, fă-ți curajul de a te sprijini pe ambiție și ridică-te! Ridică-te oricum o poți face tu, stai neclintit o clipă și privește, vezi sau simți, deci trăiești, trăiești și se presupune că e cel mai real sentiment, deci lipește-te de el, consacrează-l, căci realitatea e înșelătoare și obscură, realitatea e viața schițată pe coli dehârtie diafană.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
