Mă lupt cu mine

Vă condamn

Te-aș ruga frumos să ții minte to ceea ce mi-ai zis, să-ți fie rușine, să vă fie rușine pentru tot, nu v-am cerut niciodată nimic și acum aruncați cu mii de pietre în sufletul meu. V-am iertat mereu, din cauza voastră sunt defectă, nu am auzit niciodată glasuri blânde în fiecare zi, nu am avut niciodată parte de armonia la care am râvnit mereu. Probabil ar fi timpul să mă îndepărtez de tot, ajung la concluzia că eu nu sunt niciodată suficient de bună pentru nimeni. Vouă nu v-a ajuns niciodată ceea ce v-am oferit și totuși m-am secat de tot ceea ce am avut pentru a vă face pe voi mulțumiți. Eu nu pot să vă spun nimic pentru că vă simțiți răniți, dar rănile pe care mi le-ați imprimat voi adânc în suflet nu se pun niciodată la socotelile voastre. Mă jur că nu o să vă iert vreodată fie de asta îmi va sta pe suflet.Am obosit să mă chinui să fiu pe placul vostru când voi nu ați știut decât så mă aruncați în întuneric. Ce credeți? Că vă va fi bine? Aș vrea să fiu suficient de curajoasă și să am puterea să plec dintre voi pentru a simți lipsa unei fiimțe atât de râutăcioase și nemiloase ca mine. Am fost mereu atât de simplă și nu m-am avântat către chestii care v-ar fi ridicat probleme și lipsuri, v-am protejat în felul meu. Dar pentru voi, dacă omul nu este perfect,nu vă este de ajuns. Nu vă uitați la voi, nu vă analizați deloc.
Am ajuns să mă învârt printre aceleași certuri și să-mi doresc să mă sfârșesc doar pentru a nu fi eu plină de regrete. De ce mi se pune o așa povară pe umeri? De ce îmi bateți sufletul când el se zbate destul? De ce vreți să mă faceți să vreau să termin totul când nici nu a început? De ce mă aruncați către acest întuneric? DE CE? De ce voi nu regretați și totul vine asupra mea? De ce sunteți atât de împăcați cu voi când eu o viață mi-am pus căștile cu muzica la maxim pentru a nu mai auzi țipetele lungi și vorbele tăioase? De ce vă bateți joc în halul ăsta de defectele unui om când voi aveți mult mai multe? De ce ați creat această ființă dacă ați pus pe umerii ei greșeala unei lumi întregi?
Ca să ajungă o existență ștearsă, un om intoxicat de aer ca de fum, un om învinețit la ochi și fript la suflet, un om pierdut printre păcatele voastre, ajungând să se lepede de el crezând că el a păcătuit mereu. În sufletul meu, vă condamn în mod solemn la iertarea de care vouă nu vă pasă și nici măcar n-o conștientizați și mă condamn pe mine la a nu deveni vreodată......