Mă lupt cu mine

#

Triunghiul viselor ce mor
Ca în zbor
Răpuse pe-un picior
Strigând după ajutor
Semnalul de tristețe la exterior...
Triunghiul viselor ce mor
Când ești lângă acel copac și îți șoptesc de zor
Când ne privim în întuneric
Și ne mințim feeric
Triunghiul viselor ce mor
Atâtea figuri geometrice
Și clișee poetice
Sper că ai învățat că-n lume
Doar cei turbați fac spume
Și că bunătatea sufletului tău
E ceea ce te va face să strălucești mereu
Nu te pripi
Mă vei găsi
Când vei fi învățat
Tot ceea ce la tine n-am apreciat
Strâng în pumn zambila moartă
Apuc găleata cu parfum de-o toartă
Flacăra privirii nu ți-e moartă
Ai ales o netoată
Să aibe "grijă" de iubirea pe care-o poți oferi
Și tot mai speri
C-o să fie bine
Și-o să țină la tine
Dar ea vrea doar în palmă s-o ții
Gentil cu inelele să fii
Omule, privește inteligent
Mintea nu-ți mai judecă atent
Îi faci un compliment
Buzunarul tău e singurul influent
Îi săruți mintea doar în vis
Pe creierul ei mediocru scrie "închis"
De ce ai dat la o parte luna
Pentru steaua ce te dezamăgește-ntruna?
Cum ai putut să uiți că părul ei castaniu
Îți făcea sufletul argintiu
Și puteai fi tu,om ciudat
Fără să fii judecat
Puteai zbura fără aripi și curaj
Pentru că ea îți oferea un întreg miraj
Celei de-acum i-ai cumpărat flori
Cea ce va fi veșnic în inima ta voia să vă uitați la nori
Unii oameni sunt mult prea speciali
Și oricât ai vrea în viață n-o găsești alții egali
Așa că privește la ce-ai ales
Și miră-te c-ai cules
Dintr-o florărie veche
O floare care nu are doar o pereche
Ci mai multe...