Dincolo de gustul amar, se află acea mireasmă, acele arome îmbinate care îți dau dependență. Azi și mâine și în restul zilelor. Poate ți e greu, poate nu ți vine a crede că exiști, și totuși simți gustul vieții.
Când îți umezești buzele, când îți spui șoapte în mintea neodihnită, simți gustul vieții.
Cât te tai, când te lovești, când țipi, simți gustul vieții.
Când iubești, simți gustul vieții. Dar când ești dincolo de limitele simțurilor, când diminețile vor să te lase tot în patul ce ți hrănește oboseala fizică, gustul vieții cum e? Cum se simte? Cum te dor mușchii când pielea ce îi acoperă nu pare să mai fie a ta? Cum te recunoști când nu știi pe cine vezi în oglindă de fapt?
Cu ce zahăr ar trebui să îndulcești gustul vieții când tu ești unul dintre puținii oameni care își beau cafeaua amară?
În cine te vezi când te gândești că îți dorești să ajungi SUS și ce fel s ar simți gustul vieții încununate de succes pentru tine?
Ce ceai să mai bei când gura ți e prea uscată de orice lichid?
Ce gust mai are viața când ești străin de oamenii din jurul tău și cum ți se asprește nuanța sângelui când același sânge te tratează drept un necunoscut?
Cum să cunoști iubirea când tu ai fost dintotdeauna rece și cum, cum să spui aievea când doar te-ai mințit?
Cum să te încrezi când tu te ai trădat de atâtea ori?
Cum în nuanțele iernii te vezi departe pe munții înzăpeziți, dar tot în patul tău sfârșești - ghemuit de gânduri și teoreme existențiale- ?
Cum să ții de mână un om apropiat când mâinile tale sunt la fel ca gerul din ianuarie, aspre și albe, mult prea albe și aspre?
Gustul vieții se îmbina ieri cu ciocolată, pentru ca acum să ți ceară zeamă de lămâie și mai târziu grefă.
Gustul vieții stă în sărutul tău și ochii ce vorbesc pentru tine, gustul vieții stă în mirosul pielii tale și cercurile adâncite în nuanțe vineții de sub ochi, gustul vieții stă în diminețile la fel și sfaturile rostite.
În plimbările prea lungi și zilele prea scurte, în nevoia de a fi diferit și de a urla la lună, deși nu ești lup.
Gustul vieții stă în tine și în inspirația de acum, expirația de peste o secundă.
Gustul vieții e dulcele prăjiturii tale preferate și cartea abia luată de la bibliotecă .
Dar gustul vieții se schimbă?
Nu, ci doar împrumută arome, cu diferite accente.
Gustul vieții nu este întotdeauna amar și mereu ascunde o ETERNĂ mireasmă, gustul vieții e pur și simplu gustul tău.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
