Mă lupt cu mine

Ia aminte

Minte dragă,de ce te joci?
Parcă mă provoci,convoci
Ce vrei să răsucești? Cuțitul prin rană să-l tot treci?
Am înțeles, ți-e dor de-un om care i-a părut sufletului tău minunat
Dar nu ai niciun drept să-i privezi existența în gândul tău ciudat
N-ai niciun drept să-l porți în preajma inimii tale atât de mult
Nu mai am putere să-ți explic,abia pot să mai ascult
Parcă te obligi de mână să-l apuci
Ce tot vrei la cunoștință să-mi aduci?
Iluzii, năluciri, închipuiri deșarte
Uită, șterge ce ai cules din două vorbe, spală florile moarte
Ia o carte
Dă-te la o parte
Fugi departe
E-o minciună
Alarmă falsă, amăgirea se adună
Imprevizibila suferință-n goană apare-n lună
Căderea ta pe podea răsună
A mai trecut o lună
E Crăciun, ce vrei? Ceva mai bun?
Tu nu ești ca alții
Fiecare cu viața lui : unii cu mii de cuvinte, unii în distracții,satisfacții
Părul tău nu-i cenușiu
Dar cerul ți-e pustiu
Să mai fiu, să nu mai fiu
Parcă tot îl simt,îl știu
Fugi departe, nălucă!
De brațe deznădejdea mă tot înfășoară ca pe-o furcă
Cu amintiri,despărțiri, o singură îmbrățișare
Trăită de două ori
Păstrată precum marile comori
Părul împrăștiat pe pernă
E deja Crăciun...
N-am mai dormit de un ajun
Simt că mă răpun
Vreau să fug sub stele
Să te simt sub piele
Să mă-nec în mii și mii de culori
Să am întunericul ca și gust al ultimilor mei fiori
Poți să mă omori
Cu blândețe...
Doar s-aud că nu te gândești nici măcar o singură dată
Și n-ai simțit niciodată
Vreun pic de dor
Te rog, parcă mă sufoc
Ochii sunt obosiți
Sunt toată un vers
Lumea mea e invers
Și mult prea sus față de a lor...
Nu te cunosc, deloc
Dar aș vrea în stânga ta un loc
Să vorbim
Să povestim
De-ale lumii...clipe să cerșim
Să spunem ce iubim
Legături să plămădim
Om frumos eu știu că ești
Am simțit
Te-am conturat în minte
Și parcă te explorez în fiecare zi
Mai adânc și mai misterios
Da, mintea mă trădează
Nu mă cruță
Mă simt neputincioasă, atârn de-o liniuță
Ce leagă grupuri de litere
Pentru mii de sunete amuțite
Vreau să-nchid ochii și să te respir
Dar abia mai pot să inspir
A obosit și oxigenul cum am obosit și eu
Nu mă mai vrea, de ce m-ar mai vrea?
Nu sunt prea frumoasă, nu sunt vreo stea
Îmi pictez în negru și un curcubeu la fiecare 5 secunde toată lumea
Din inima ce zace sub o bluză groasă
Sub corpul ce stă mai mereu în casă
Din sufletul de-un mov misterios
C-un comportament periculos
Doar în esență
Înger în aparență
Coincidență
Îmi țin o mică evidență
De ce?
Poate-ar trebui să suferi de-o demență
Să ții captive persoane, tu minte dragă
Lasă-l liber, n-o să aibă nici el șansa ca vreodată să înțeleagă
E doar victima ta imaginară
Consideră-l așa
Că dacă ar fi să confrunți realitatea
S-ar putea să se-nfingă în dilema ta
Să te deslușească
Nu vrei,nu?
Îți place să fii mereu misterioasă
Așa că stai cuminte, fă-te frumoasă, zâmbește
Nimic nu mai contează
Într-o zi vei afla dacă a fost ceva sau doar a păcălirii rază.
În definitiv, în suflet porți și flori moarte, într-o albastră vază
Nu e nimic neobișnuit
Doar că atunci când eu și mintea mea ne-am plictisit, cooperăm
Durere schițăm, fericire pictăm
De chipuri ne apucăm
Măștile le desenăm
Să sărim în lună cu un semn nebun de visători
Sau să ucidem orice sentiment nutrit acum 3 luni care-au trecut de parcă aș fi sărit de 3 ori într-un picior?
Vreau ză zbor
Să cobor
Sub pământ
Să simt răcoarea unui recensământ
Să-mi iau avânt
Rochia udă
Culoarea părului nudă
Și balerinii sclipitori
Cu mii de brățări de diferite culori
Să arăt la final că am strâns nenumărate valori
Să arăt că n-am privit degeaba 1 milion de zări
Și n-am pășit în vid sticla valurilor atâtor mări
Să arăt că am fost și nebună
Și frumoasă
Mai mult decât dubioasă
Că deși doar el a reușit să mă cunoască
Nici el n-a știut ce m-a făcut atât de misterioasă
Veți afla la final
Tot ceea ce surd doare anunță un scurt pumnal
Răsfoiește un jurnal
Dezbracă anii unei legături legate cu fir alb
în semnul păcii- gest amical
Sentimental
Ești vulnerabil?
M-ai zăpăcit
Pentru tine am și murit
Am și trăit
M-am și descotorosit
De necunoscut
Doar ca să știu că am putut
Am reușit
Și într-un început
Te-am iubit.
Încăpere de aș fi
Te-aș atrage aici
Nu te-aș lăsa să pleci
Ci ți-aș oferi
Parfum cât să mă-nvii
Lumină și căldură cât să știi
C-o să mai vrei să vii
Iarnă să fii
August să mai guști
Constelații să mai muști
Gluga de la hanorac s-o mai apuci
Unde te duci?
Unde te duci?
Pe unde-o apuci?
Uite, sunt și ei acolo unde-am fost atunci
Poate o să mă mai treci pe lista unor mici pici
Care-ți vor zâmbetul
Și doresc să-ți roadă sufletul
Nu degeaba te-aș purta prin suflet mult de-acum, fără să te-aud, fără să-ți spun
Niciun mic cuvânt
Ci doar să scriu, să scriu
Ca nebuna, nebun să-ți fiu
Și șahul are rolul lui în răzvrătire
Însuflețire și cu câștig și prin pieire
Azi ești trofeu
Mâine vreo știre
Fuge-o vestire
Mâine o să ți se facă o mărturisire
I-a fost dor inimii mele
Mai ai o clipă să-mi mai oferi o privire
Le-au fost dor brațelor timide
Câte clipe de gol de ele se vor mai prinde?
Câte săgeți vor mai trece prin ale vieții ținte
Cuvinte,cuvinte
Să nu mai fugi,să iei aminte
Tu,minte!
Inima mea...ea vrea
Și de aceea, ea doar te...minte
Ea te minte
Ia aminte.