Un infinit de întrebări
Prin mulțimi, grupuri, râsete și glume, m-am aflat cu ochi triști și mâini reci, am încercat să-mi ridic moralul împăcându-mă cu legile normalității și ale firii, dar am clacat, -de fiecare dată-
Am râs și am izbucnit în hohote cu tot sufletul, dar după s-au așezat pe chipul meu durerea, neputința, și curiozitatea. Am căutat în privirile oamenilor din jur motive, explicații, le-am gândit posibile povești de viață și de foarte multe ori mi-am dorit să le spun că sunt frumoși, că dincolo de ochii obosiți și vocea răgușită, se află un exemplu de curaj în lupta pentru propriul trai.
Mi-am simțit capul greu și sufletul încărcat, dar după negura imposibilă a nopților, au răsărit întotdeauna băi de soare cu vise pigmentate.
Am deliberat sentința: Niciodată nu mă voi înțelege, mereu voi susține discuții și dezbateri în sinea mea, dar voi lupta pentru frumusețea acestei lumi din care fac parte.
Deși îmi vor bate prea des la ușa sufletului tristețea și nesiguranța, mă voi îmbrățișa cu dulcele gând al amintirii și voi uita. Voi uita de mine și de necazul meu, privind pierdută la copacii înfloriți ce dansează grațios dincolo de a mea fereastră.
Și în ciuda a tot, voi ieși în lume zâmbind, așa cum nu puteam să o fac acum mulți ani și așa cum acest infinit de întrebări m-a măcinat de-alungul întregii mele existențe.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
EspiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
