Respirând natură
De fiecare dată când mă aflu în bătăile vântului, în fiecare clipă în care îi simt moalea atingere, simt că trăiesc! Simt că sunt eu de atunci, de acum, și din viitor.
Inspir aerul unor momente unice, momente în care natura își îmbină însușirile cu propria-mi ființă, și mă reînvie. Oricât de grea mi-a fost suflarea, oricâtă dezamăgire mi-a pus stăpânire pe chipul veștejit, niciodată n-am privit natura altfel decât un refugiu: cerul a fost mereu marea mea de vise, copacii mi-au destăinuit mereu povești de iubire necunoscute încă, luna și stelele m-au făcut să vreau îmbrățișări lungi și călduroase și vorbe dulci șoptite la ureche, soarele mi-a oferit speranța unui nou început, ploaia mi-a spălat păcatele și mi-a adus nostalgie, zăpada mi-a redat sentimentul inocenței de copil. Aerul inspirat și expirat mi-a asigurat principala sursă de viață, dar sufletul meu s-a hrănit cu energia naturii. Mi-am oferit de foarte multe ori timp de gândire asupra naturii și a misterelor ei, dar unele lucruri sunt pur și simplu de neexplicat.
Mai bine ne îndepărtăm și vedem frumusețea decât să cercetăm obsesiv cu ochiul nostru savant..și să descoperim defecte.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
EspiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
