Să împărtășesc zâmbete

29 1 1
                                    

Pentru că ar cam fi cazul să-nvăț să văd frumusețea,fericirea în lucrurile mici din viața mea, și să nu mă mai atrag în capcana tristeții. Pentru că realizez că de cele mai multe ori probabil nu am luptat suficient,nu m-am străduit îndeajuns să opresc tristețea,ci mi-am dorit s-o simt cum îmi străpunge ființa, cum îmi oferă certitudinea că eu tot eu sunt,și nu m-am schimbat,nu am devenit mai iubitoare,mai puțin rece. Ziua de ieri mi-a adus dorința să mă simt veselă, să împărtășesc zâmbete în jurul meu în loc să-mi plec capul în fața închisorii din interiorul meu.
Astăzi m-am trezit cu dorința nebună de a-mi trăi din plin viața, de a gusta din spontaneitatea clipelor ce sunt atât de imperfecte încât pentru mine creează o ramă de perfecțiune. Astăzi am privit oamenii în ochii lor sensibili, nemaidorind să caut durerea,ci bucuria, înclinația față de neașteptatele surprize uimitoare ale vieții, motivele pentru care deși suntem străini,în sufletele fiecăruia dintre noi zace iubire și căldură,oricât de adânc și izolat.
Privind pe fereastra microbuzului, nu am mai văzut durere în razele soarelui ce oglindeau peisajul de iarnă într-un frumos alb auriu, ci am observat cum natura devine o muză nemuritoare prin lipsa vreunui efort asupra a tot ceea ce aceasta deține,cum printre toți oamenii din acel mijloc de transport mă aflam și EU, o fată care-și dorește să facă inimile să tresară de mulțumire. Mă aflam pe trecerea de pietoni și o fetiță foarte mică,cu un ghiozdănel roz în spate și niște hăinuțe simple,mi-a cerut un bănuț...parcă m-am detașat de mine și am devenit cu adevărat umană,plină de compasiune și bunătate, am căutat în rucsac și i-am așezat în palma-i micuță mărunțeii aceia...pentru mine și mulți alții acea sumă ar reprezenta aproape "nimic", dar pentru micul suflet era o bucurie, astfel îndepărtându-se,surprinzându-i zâmbetul și mersul mai vesel,numărând banii,probabil cu gândul la dulcele pe care ceilalți l-au gustat în fiecare zi. În mine râdea sufletul și mă simțeam împlinită, prin prea banalul meu gest parcă redescoperind unul dintre motivele pentru care mă aflu pe acest pământ : să ofer și să primesc, iubire,grijă,bunătate,înțelegere și să împărtășesc cât de multe zâmbete pot.

Mă lupt cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum