Și azi se pierd prin vremuri clătinătoare toate întunecimile minții ei, pentru că azi, azi valurile mării nu se mai ciocnesc atât de grav de pielea ei rece și aspră.
Azi i-au căzut lacrimi și azi și-a dorit ca toată lumea să fie a ei doar pentru a o preface într-un zâmbet, într-o lacrimă de fericire ascunsă după figura fixă, pierdută printre străini.
Azi inima ei bate în ritmuri de zăpadă și copaci înfloriți, toate sunt cuprinse de toate și ea se află pierdută, dar totuși găsită în prezența lipsurilor sale.
Azi scoicile de la malul mării spun mai multe prin ecoul mării, cum că acei pescăruși de demult singuratici și-au găsit chemarea, iar farul singur de pe faleza pustie s-a stins și reaprins pentru a mia oară.
Azi somnul nu reușește să o liniștească, pentru că azi și-a dorit ca viața să nu se termine aici, ca simfoniile inimii sale să cânte mai departe și mai liniștit, din ce în ce mai duios și cu ton de veșnicie.
Azi i-au zâmbit și stelele pentru că, în seara asta, pe când ea se chinuie să pună la odihnă trupul cel obosit, mintea ei reconstruiește lumea și un lăcaș sigur pentru zeii cei netemători ai iubirii.
Azi zidurile templului ei de răzvrătire dau să se dărâme, iar fărâme de durere se strecoară pe veranda rece, căutând refugiul sigur și etern.
Azi se clădește lăcașul dorinței de a ierta, simți și trăi din plin.
Azi ea se lasă să cadă în gol, fără a simți adâncimea spațiului în universul propriu blestemat.
Azi frânghia asta a durerii se macină cu scânteile speranței,și azi, azi mă uit la ea cu mândrie : ai reușit să lupți!
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
EspiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
