Mă lupt cu mine

Punct

Nu ai nici cea mai mică idee
Câte aș vrea să-ți spun
Sufletul meu e o orhidee
Acum m-aș sufoca cu tutun
Mâna mea în a ta să o înghesui
Și să-ți zâmbesc încurcat
Portocale și ciocolată în glasul lui
În ochii ei anonimat.
Semnături pe banca din lemn vechi
Pe lângă casa mică trec perechi
Iar de pe deal eu alerg în mișcări prea lente
Inimile noastre nu mai sunt atente
Te mint, mă scuzi
Mă minți, obrajii mi-i uzi
Dar ne jucăm cu privirile
Și ne hrănim cu amintirile
Dând naibii tot ce-am construit
Omule...m-ai otrăvit
M-ai păstrat
După ce pe stradă m-ai ochit
Am fost vocea ta
Când lumea te critica
Și ți-am dat putere din puterea mea
Când în tine nici familia ta -nu mai credea-
Deși a mea, niciodată n-o făcea...
Și nici nu se obosea...

Nu te-am purtat prin serile în care voiam să mă distrug
Peste sticle de alcool, dureri puse pe rug
Comă în spitalul de gânduri
Aplauze în fața fetei care muncește-n rânduri
Cu degetul îți întindeam sclipici pe obraz
Ți-am fost iubire, mi-ai fost necaz
Țipete duse-n extaz
Nu-i nevoie să mă așez pe pervaz
M-am lămurit...ești bine
Ți-am dat optimismul din mine
De-a v-ați ascuns în colțul gurii
Îți place s-o facem pe "durii"
Știu că mă priveai
Chiar și când mă ignorai
Și știu că mă înșelai
Cu stelele și luna
Plângeam întruna
Tu tot ce puteai
Era să taci...
Acum aceleași poze în cutii
Te-am mai știut, o să mă mai știi?
Ușa e întredeschisă...ai curajul să vii?
Singură am rămas
După eșec, iubirii i-am spus "pas"
Am rupt petale în al apei vas
Și am dansat singură
Câte-o tură
De tango fals..
Pe masă stau măști
Pe pernă perechi de căști
Pe pereți tablouri
Pline de emoție
Vrei o porție?
De durere la plic..
Corpul mi-e din ce în ce mai mic
Nu mai știu ce să-ți zic
Probabil s-a sfârșit
Și...
Nu mai contează de unde am pornit.
Punct
Punem punct după atâția ani.