FALSA IDENTITATE ( publicata)

Capitolul 7

Nicholas intra in salon strabatandu-l cu pasi grabiti, se apropie de masuta cu bauturi, isi turna coniac intr-un pahar de cristal, dupa care puse carafa la loc. Sorbi cu sete inchizand ochii, savurand gustul aromat, menit sa-i amorteasca simturile. Se intoarse asteptandu-se sa vada pe cineva in pragul usii. Ridica plictisit din umeri constatand ca nu e nimeni. Isi baga mana libera in buzunar si hotari sa se plimbe putin prin camera. Nu avea astampar. Toata ziua fusese imbufnat si iritat, ca si cum ar fi fost prins intr-o capcana. Instinctul lui de vanator fusese atatat la maxim, trezindu-i toate simturile pe care le ascunsese bine fata de toata lumea. Cu varsta si experienta constatase ca existau putine femei care sa fie capabile de sentimente adevarate si, la randul lor, sa trezeasca sentimente si comportament similar cu tandretea si iubirea pura. Nu ca ar fi crezut in asta, dar de un lucru era sigur: nu putea spune ca avea incredere in cuvantul dragoste, in cuvantul fidelitate.
Acum, ca se gandea mai bine, nici macar o singura femeie dintre acelea cu care petrecuse mai mult timp ca de obicei, nu indraznise sa-l sfideze si sa-l scoata din sarite asa cum o facuse Joanna azi dimineata. Era convins ca putine femei reuseau sa-si pastreze calmul si vointa nezdruncinate. Incepu sa se concentreze asupra principalei probleme pentru care se simtea iritat. Va trebui sa inventeze o axplicatie plauzibila, justificandu-si raceala si evitarea pe care intentionat o va avea fata de aceasta fata, altfel risca sa iasa cu scantei. Avea un dar aparte sa-l enerveze la culme si sa scoata tot ce-i mai rau din el. Acum, ca-si facuse o idee despre temperamentul ei vulcanic, era convins ca nu-i va fi chiar atat de usor.
Un gand ii murdari judecata si se simti dintr-o data scarbit de el. Chiar daca ea avea aducatia si experienta pentru a produce placere, era totusi prea tanara pentru el. Din fericire el nu era inca destul de desfranat sau lipsit de moralitate pentru a fi atat de josnic incat sa profite de ea. Aveau o intelegere, iar ideea de a si-o face amanta pe timpul aranjamentului era revoltatoare si nebuneasca. Nu se putea cobori sub nici o forma chiar si sa aiba o scurta relatie cu o femeie usoara, cu care avea un aranjament. Trebuia sa respecte principiile stabilite chiar de el.
Se intooarse surprins cand auzi o voce in spatele sau:
- Ma scuzati, domnule, spuse femeia observandu-i privirea nelamurita, doriti sa servesc masa?
- Nu, multumesc Elly, te-as ruga sa mai asteptam putin, daca se poate, trebuie sa apara din moment in moment prietenii mei.
Cu o aprobare respectuoasa Elly, bucatareasa, se retrase usor. Era de ceva ani alaturi de el si il iubea ca si cum ar fi fost propriul ei copil. De la inceput o cucerisera calmul si respectul lui pentru cei din jur.
Elly era o femeie de talie medie, plinuta, cu obrajii rumeni, radiind de veselie. Parul si-l tinea strans intr-un coc ingrijit, acoperit de o bonetica alba ce-i evidentia ochii calzi, de o culoare nedefinita de maroniu. Bucataria era teritoriul ei si sub nici o forma nu accepta intrusi sa se amestece in treaba ei. Era organizata si ordonata, iar mirosul delicios de cocaturi il facea pe Nicholas sa se gandeasca la bunica pe care nu a avut-o.
Dupa ce isi bau si ultima picatura de bautura, Nicholas isi puse paharul pe masa. Se auzeau voci la intrare si veni in pragul salonului tocmai la timp pentru a-l vedea pe Ross dandu-si ochii peste cap, facand voit pe suparatul. Will, amuzat, abia tinea in maini cutii si pachete colorate. Joanna era ... o studie incet, incercand sa-i ghiceasca expresia intiparita pe fata ei . Era indiferenta si rezervata . Totusi, acea mina serioasa arata ca si cum era mandra de ceea ce tocmai facuse.
- Cum a fost? , se trezi el intreband.
- Eu in locul tau nu as intreba, raspunse scurt Ross.
Ascunzandu-si zambetul, Nicholas continua:
- Sa inteleg ca nu prea bine?
- Pentru Dumnezeu! Fata asta este un pericol public. Oare ce am facut ca sa merit un asa blestem, izbucni din nou Ross, nelasand-o pe Joanna sa-i vada licarul de amuzament din ochi.
- Trebuia s-o vezi. A fost nevoie sa o pazim chiar si de ea insasi...
- Ei, asta-i buna, chiar ai tupeu de smecher. Nu sunt chiar asa de proasta cum faci sa par, rosti ea repede, simtindu-se dintr-o data stanjenita.
- Proasta? Ross se abtinea din rasputeri sa ramana serios. Iubito, pe cat esti de frumoasa , pe atat esti de proasta.
Luata pe nepregatite, Joanna nu avea nici un raspuns pregatit pe masura, asa ca se multumi sa scoata limba la el, adaugand pe un ton neutru:
- Simpla. Vazand mirarea di ochii acestuia, continua cu vocea ei adorabila . Simpla, dragule, simpluta, nu prostuta... Am capul gol, dar nu sunt proasta, pur si simplu imi lipseste umplutura care ajuta la gandire... sau daca vrei...
- Ei, dracie, pufni Will amuzat, sa nu indrazniti sa va contrati din nou. Ati facut-o destul toata ziua.
Cu un gest de predare Joanna si Ross privira amandoi in acelasi timp spre Will.
- Ce va uitati asa spasiti , stiti destul de bine ca nu exagerez cu nimic, raspunse acesta la cuvintele nerostite ale celor doi.
Schimband privirea la Nicholas, Ross bombani cu voce ragusita, facand-o pe Joanna sa se intrebe daca era suparat cu adevarat sau amuzat:
- Uita- te la ea, priveste-o inca arata ca o pipita.
Joanna scoase un tipat scurt de indignare si isi puse mainile in solduri, ca la piata.
- Nu pot sa cred! O sa platesti pentru asta . Ce au hainele mele? Ce nu iti place?, adauga ea privindu-se pe furis.
Stia destul de bine ce urmarise cu aceste haine. Privirea ei aluneca usor infuriata pe barbati. Trebuia sa demonstreze ca era o femeie usoara, fara gusturi si fara educatie.
          - Du-te naibii daca nu-ti place! Si ma rog, de ce le-ai platit daca ai ceva impotriva lor?, isi termina ea sarada lipsita de amenintare.
         Ross se apropie de ea.
         - As fi putut sa te opresc. Te asigur ca am avut intentia la un moment dat, dar...
         - Nu e treaba ta cum ma imbrac eu.
         - Acum este traba noastra, iubito.
         - Sa nu-mi spui mie asa.
         -De ce?
         - Nu sunt iubita ta.
         -Nu se stie niciodata, zambi Ross triumfator. Si nu eu ti- am platit hainele, Nick a facut-o.
         - Liniste! Se auzi vocea lui Nicholas.
        Joanna cazu cateva secunde pe ganduri, rumegand informatia. Deci el platea... Luminata brusc, isi ridica privirea si veni spre el.
         - Nu-i asa ca-s  misto toalele mele? Nu-i asa ca-s cele mai sic boarfe pe care le-ai vazut?
        In fata ochilor uluiti ai lui Nicholas, Joanna se rotea in loc cu o miscare lina ca o adiere. Colantii se mulau perfect pe coapsele ei zvelte, iar bluzita aprinsa ca un semafor ii veneau mai sus de talie, facand sa i se vada o bucata buna din pielea ei fina ca matasea. Joanna isi dadu seama ca s-ar putea sa fie nevoie sa astepte o multime de vreme inainte ca Nick sa raspunda, asa ca interveni:
        - Ei? Nu spui nimic?
        Era multumita de stralucirea care se vedea vag in ochii lui reci.
         - Trebuie sa recunosc, se auzi o voce groasa aproape de urechea ei, ca nu-mi displace cum iti sta, dar nici nu- mi place cum arati imbracata asa.
          Vazand-o tresarind, el continua:
          - Sper ca ti-ai cumparat si altceva.
          - Bine-nteles, mai avea putin si cumpara tot bazarul, se baga in discutie Ross.
          - Bazar? Nicholas parea oripilat cand se uita la ea.
          - Dar ce credeai? Puteam intra in magazinele firmate pe care le frecventati voi, bogatii, in toalele mele de strada?
          Nicholas statu cateva clipe pe ganduri.
           - Se presupune ca nu.
           Se inclina cu o politete impecabila, iar ea aprecie gestul, mai ales ca stia cine credea ca este.
            - Imi pare nespus de rau, nu m-am gandit la lucrul acesta. Promit ca maine totul va fi rezolvat.
            - Dar nu vreau sa-ti bagi banii in fundul meu.
            Nicholas se uita cu ochii mariti la ea, dupa care isi drese vocea:
            - Am sa reformulez mai clar si nu incerca sa ma contrazici. Avem un angajament si doar eu sunt cel in masura sa puna conditii. Tu nu trebuie decat sa te supui.
            Sa i se supuna!... ingamfat... increzut... cine se credea? Joanna il privea ca si cum i-ar fi crescut coarne.
           -  Uite ce e, interveni din nou Nicholas, nu-mi povestiti mai bine la masa cum a decurs ziua de astazi?
           - Grozav, isi spuse parerea ea, revenindu-si. Imi ghioraie matele de foame, ca as manca si un lup obraznic, termina ea privindu-l pe Nicholas cu subinteles.
          Mijindu-si ochii, Nicholas o privi la randul sau, spunandu-si ca aveau mult de lucru cu obraznicatura din fata lor si erau departe zilele in care avea sa o vada cizelata.
           - Ati tinut-o flamanda?
           - Nu, nici vorba, ea ne-a flamanzit pe noi, spuse cu ochii stralucind Will.
          In timp ce ea se indrepta spre locul de servit masa, Nicholas se inreba ce naiba se intamplase cu prietenii lui. Voiau sa para suparati, insa el ii cunostea destul de bine ca sa-si dea seama ca de fapt erau foarte amuzati, ca si cum numai ei stiau un mic secret.
            - Joanna, nu este decent sa mesteci guma la masa.
           Ea se holba la Nicholas ca si cum ar fi vorbit in limba chineza.
            - Nu este frumos, interveni Ross, mustacind.
            - Aaa, dar ce sa fac cu ea? Unde sa scuip?
            Nicholas isi dadu ochii peste cap. Prietenii lui aveau dreptate. Prostia ii intrecea frumusetea. Si, fara sa stea pe ganduri, vrand sa vada pana unde putea ajunge simplitatea, asa cum ea insasi spusese, ii zise:
             - In farfuria mea.
            Joanna inspira cu putere si scuipa guma drept in farfuria lui Nicholas.
            Will isi opri respiratia, iar Ross isi dadu capul pe spate izbucnind intr-un ras ce-i zguduia umerii, vazand expresia oripilata intiparita pe fata lui Nicholas.
             - Ai crezut ca nu are curaj s-o faca?, reusi sa ingane printre  hohote de ras acesta.
             - Ce te razi ca boul, el mi-a spus unde sa scuip, veni remarca nevinovata a Joannei. 
            Nicholas inca tacea naucit.
             - Data viitoare ai mare grija ce ii ceri sa faca, spuse Ross, iar Nicholas incuviinta tacut din cap.
             Barbatii schimbara o privire intre ei, spunandu-si ceea ce nu puteau cu voce tare, iar Will surase slab.
              - Stii, Ross, cred ca ai avut dreptate cand ai spus ca nu vom avea timp sa ne plictisim.
              Joanna rasufla usurata. Nu stia la ce sa se astepte si nici cum va reactiona Nicholas. Cu un farmec plin de buna dispozitie asemenea unei fetite, lua farfuria lui Nicholas, arunca guma si incepu sa o stearga cu bluza, frecan-o de pieptul ei voluptos.
           Gestul ei simplu si nevinovat il facu pe Nicholas sa inghita cu zgomot, iar privirea ii deveni ucigatoare.
           - Ajinge, iubit-o, ii sopti Ross, intinzandu-i farfuria lui. Da-i farfuria lui Nick, insa poti sa o stergi pe a mea cat poftesti.
           Joanna isi tuguie gura ofensata, iar Ross ridica mainile impaciuitor.
           Elly le servi cina si fiecare isi vazu de farfuria lui.
           - O sti pe Catherine Madison?, spuse Will dupa ce inghiti prima bucata de carne.
           Toata lumea o cunostea pe insolenta, rasfatata Catherine. Isi imagina ca totul i se cuvenea doar pentru simplu fapt ca se nascuse intr-o familie putred de bogata, iar tatal ei ii satisfacea orice capriciu. De fiecare data cand il intalnea pe Nicholas se lipea de el fara rusine, facandu-i avansuri jenante chiar in vazul tuturor. Dupa parerea ei Nicholas era singurul care merita atentia ei, deoarece averea lui o depasea cu mult pe cea a tatului ei. Nicholas se scutura, in ultimul timp refuza politicos invitatiile unde ar fi dat de familia ei.
              - Ce este cu ea?, intreba intr-un sfarsit, indiferent , Nicholas.
              - Am intalnit-o azi la pranz, continua Will. Lua masa la Wilshire cu Paul McCord si Felicity.
              -Un trio perfect.
             Nicholas se uita in gol cu o expresie de infinita cunoastere. Se intoarse cu fata la Joanna,  incruntandu-se.
              - Pentru Dumnezeu, Joanna , nu te-a invatat nimeni ca nu este frumos sa mananci cu gura deschisa?
             Cu gura plina si placerea deosebita cu care savura mancarea citindu-i-se pe fata, ea raspunse:
               - Decent.
               - Pardon?
               - Mai devreme mi-ai spus ca nu este decent.
               Fata se uita la el fluturandu-si des genele mari si arcuite, facandu-i pe Ross si Will sa pufneasca amuzati.
                - Nu, nu m-a invatat nimeni cum sa mananc. Acolo de unde vin, toti mancam la fel.
               - Mama ta nu ti-a aratat...
               - Mama a murit la nasterea mea, interveni ea, am invatat singura. Daca tin gura inchisa, cum spui tu, pe unde mai bag mancarea?
             Cateva secunde Nicholas ramase fara cuvinte. Nu stia daca stirea ca mama ei murise la nastere sau ceea ce spusese in incheiere ea il uimise, cert este ca, fara sa spuna nimic, el se intoarse spre barbati continuand discutia.
              - Ne-au invitat la masa lor. Vazand ca Nicholas a ramas cu furculita in aer, Will continua. La inceput am refuzat politicos.
           Ross isi duse paharul cu vin la gura, abtinandu-se sa nu chicoteasca.
             - Da ce oare am impresia ca s-a intamplat ceva ce are legatura cu tine?
            Nicholas o privea atent pe Joanna, insa aceasta ridica inocenta din umeri, continuand sa-si infulece cu zgomot bucata de friptura din farfurie. Neprimind nici un raspuns, Nicholas continua sa manance, mestecand dus pe ganduri o bucatica mica de carne.
             - S-au autoinvitat ei la masa noastra.
            Nicholas se ineca. Joanna lua repede paharul ei cu apa si i-l dadu lui.
             - Multumesc, spuse acesta cand reusi sa-si revina.
            Joanna ii arunca voit un zambet suav si dulce. Nicholas isi feri privirea.
             - Sa nu-mi spuneti ca...
            Ross si Will aprobara discret, intelegand ceea ce voia prietenul lor sa stie.
            - Nu te mai grabi asa, se rasti Nicholas intorcandu-se din nou spre Joanna. Ar trebui sa incerci sa mesteci friptura aia.  Faci un zgomot mai ceva ca la...
            Se opri. Pentru o clipa i se paru ca vede lacrimi in ochii ei si-l incerca o unda de remuscare, dar imediat isi dadu seama ca erau luciri nastrusnice.
             - Nu pot sa-mi pierd timpul cu mestecatul.
             - De ce?
             - Pentru ca trebuie sa-mi umplu matul. Nu-l auzi cum ghioraie? Asta este tot un fel de decenta... de aia de-a ta. Nu trebuie sa-l las sa sufere.
             Will si Ross radeau cu pofta. Nicholas se uita fix la ea. Era atat de sincera si naturala, incat zambi la randul lui si el.
             - Si? Ce s-a intamplat?, reveni Nicholas la subiect.
             - Chatherine s-a asezat special langa Joanna, vrand intentionat sa o umileasca.
            Pentru prima data Nicholas se uita cu parere de rau si mila la fata de langa el. Ea isi ridica in schimb mandra capul.
            - O, nici sa nu te gandesti, continua Will, vazandu-i privirea lui Nicholas. Cea care merita compasiunea este  Catherine, care si-a schimbat brusc comportamentul cand a aflat ca Joanna este o ruda de-a ta, care tocmai a ramas orfana.
          - Cine a venit cu ideea asta?, intreba ingrozit Nicholas.
          - Joanna, spuse amuzat de data asta Ross, aratand spre fata.
         Cand  ochii lui Nicholas se oprira asupra ei, aceasta avea privirea dureroasa, parand sincer vinovata.
          - Nu puteam sa-i spun cine sunt, cand m-a intrebat. Stia ca stau la tine, si...
          - De unde?
          De la mine. Oi fi eu natanga, dar mincinoasa nu sunt.
          - Serios, rosti Nicholas arogant. Atunci de ce ai mintit ca suntem neamuri?
          Joanna inghiti  in sec. Sa-l ia naiba de indaratnic, isi spuse ea.
         - Pentru ca mi-a fost mila de ea. Parea sa fie foarte indragostita de tine. Ce crezi ca ar fi zis daca afla adevarul despre mine? Mai ales ca locuiesc la tine.
         - Nu suntem singuri, spuse absent Nicholas.
         - Pentru ea nu ar fi contat, aproape sopti Joanna. Si nu stiam ce simti tu pentru ea.
         Parea atat de vinovata si mai ales rusinata, incat el se trezi spunand:
          - Este in regula, te iert.
         De parca ea avea nevoie de iertarea lui, isi spuse ea.
         - Si?, schimba el subiectul. Ce s-a intamplat dupa aceea?
         - Totul a fost bine si frumos. Catherine nu mai inceta cu complimentele. O flata, mancandu-i din palma Joannei.
         Nicholas asculta tacut, nevenundu-i sa creada ce auzea. Daca ar sti Catherine cui ii facuse complimente, ar muri de ciuda.
        La randul ei Joanna urmarea cu atentie axpresia de pe fata lui Nicholas si felul cum reactiona la pronuntarea numelui sclifositei bogate. Daca i-ar fi parut rau sau ar fi certat-o pentru ceea ce-i facuse rasfatatei, atunci sa-i ia naiba pe amandoi. Insemna ca se meritau unul pe celalalt. Aroganti, increzuti, prefacuti.
      - Si?
      Nicholas incerca sa para indiferent, insa lucirea nostima din ochii lui, amestecata cu o sclipire copilareasca, demonstra ca era cat se poate de amuzant si foarte curios.
     - Ar fi fost si mai bine daca persoana aici de fata, spuse Ross aratand spre Joanna, si-ar fi tinut gura.
     Licarul amuzat din ochii lui Nicholas se transforma brusc intr-o sageata rece si ascutita. Fata isi lasa vinovata privirea in jos, multumind cerului ca tocmai terminase de inghitit ultima bucatica de friptura, altfel risca sa-i ramana in gat.
     Privirea mijita se intoarse spre Ross, fara sa rosteasca nici un cuvant. Nici nu era nevoie. Ross cunostea privirea lui Nicholas, prin care ordona mut sa-si dea drumul mai repede la gura, spunand tot.
     - Joanna a indraznit sa-si exprime cu voce tare parerea ei despre Catherine, interveni promt Will.
   Nicholas rasufla usurat, dar totodata si dezamagit. Nu-si imagina de ce. La ce s-ar fi asteptat? Cu siguranta Joanna i-a admirat  rochia scumpa sau bijuteriile pretioase.
     - I-a dat si sfaturi, se auzi vocea lui Ross, insa nu cred ca vrei sa afli ce fel de sfaturi.
     Pentru prima data in viata Joanna si-ar fi dorit sa fie mica, mica, sa intre sub masa.  Nu-i venea sa creada ca si barbatii sunt barfitori si uraciosi. Tresari speriata cand vocea grava a lui Nicholas pufni, intrerupand tacerea apasatoare care se asternuse la masa.
      - La naiba, stiti ca nu suport sa scot cuvintele din gura cu clestele.
     Nicholas era scos din sarite de taraganeala mustacita a prietenilor sai.
      - Daca indrazniti sa va opriti aici cu datul din gura, aflati ca am sa va strang de gat cu mana mea.
      Joannei i se opri respiratia pret de cateva secunde, dupa care incepu sa rostesca o rugaciune muta. Dumnezeule, ce era in neregula cu barbatii astia? Unul se uita fioros ca un animal de prada, iar ceilalti doi se hlizeau ca doi natangi la el.
       - Daca si-ar fi gasit o ocupatie, alta decat sa-si omoare timpul jucand rolul de meduza, sugand banii si sangele tatalui sau.
     Will se opri incantat de ceea ce tocmai spusese si, prefacandu-se ca-si trage sufletul, privi cu coada ochiului spre fata, dupa care continua:
        - Iti vine sa crezi ca i-a argumentat ca de aceea capsorul ei dragalas pare mai degraba umplut cu paie?
       Joanna se facu cat putu de mica, lasandu-se in jos pe spatarul scaunului.
        - Meduza?..
       Nicholas ramase cu gura cascata dupa ce pronunta cuvantul, care parea necunoscut pentru vocabularul atat de elaborat al cunoscutului om de afaceri. Nici macar o secunda el nu se gandise la aceasta asemanare atat de perfecta intre Catherine si meduza. Si, Dumnezeu ii era martor, cat de mult incercase o comparatie pe masura.
      Tacea. Iar ea isi dadea seama ca exagerase. Recunostea, insa fara vina, ca isi depasise limita. Singura ei explicatie, chiar si pentru ea insasi, era ca reusise sa fie scoasa din sarite de trufia prefacutei aleia.
       Rasul zgomotos, ce parea sa scoale si mortii din somn, o readuse si pe ea cu picioarele pe pamant.
        - Si asta nu e tot, se auzi vocea neclara a lui Ross, care la randul lui radea, tinandu-se cu mainile de burta.
       - Nu se poate, spune-mi ca asta a fost tot.
       Ross dadu din cap, negand.
       - Cand Catherine, socata, a facut-o pe Joanna motata obraznica, aceasta i-a aruncat in fata ca e mai bine asa decat sa aiba un cuib de ciori in capul ei plin cu paie. Si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Joanna, la plecare, neindemanatica, a varsat paharul cu vin, patandu-i rochia Catherinei. Amabila, Joanna si-a cerut scuze sincere pentru ca ii stricase rochia, care se vedea de la o posta ca o costase o avere, adaugand ca oricum nu i se potrivea. Dupa parerea ei, rochia era mult prea spatioasa pentru sufletul ei sarac.
         - Dumnezeule, vocea joasa a lui Nicholas vibra de veselie, nimeni, niciodata, nu a indraznit sa se uite urat la ea, daramite sa o jigneasca.
          - Vrei sa spui ca nici un barbat si nici o femeie nu a incercat sa o puna la punct?
          - Barbatii sunt prea gentlemani sa se coboare la mintea unei fetiscane rasfatate, iar femeile sunt speriate de razbunarea ei. Catherine este un tiran furios si razbunator, cu chip de inger, incheie Nicholas.
           Ca o furtuna, Elly intra ingrijorata si ramase locului vazand veselia si rasul care le contaminase starea de spirit a tuturor. Ochii ei seriosi se oprira asupra  Joannei pret de cateva clipe, dupa care se transformara intr-o privire calda, multumindu-i mut fetei. Se apropie sa stranga masa.
            - Nu stiu cine esti, dar ma bucur ca te afli aici si insufletesti aceasta casa tacuta, de burlac incapatanat.
            - Elly! Daca ai terminat poti sa te retragi, o repezi Nicholas.
          Desi apasase pe cuvinte, Nicholas nu ridicase vocea la ea si, din felul cum o privea, se vedea ca este mai mult decat respect, era atasament sincer. Fara ca macar sa dea doi bani pe cuvintele lui Nicholas, femeia termina de strans masa si ii zambi vesela Joannei inainte sa iasa din incapere.
            - De un lucru sunt sigur, spuse Ross, nu stiu cum se va termina ceea ce am inceput, dar fata asta a adus voiosia in viata noastra.
            Fara sa spuna nimic Nicholas cazu de acord cu el. Nu-si aducea aminte sa mai fi ras cu atata pofta vreodata sau  sa o vada imbujorata si cu zambetul pe buze pe Elly.
            Savurau linistiti cafeaua cand Ross ii spuse lui Nicholas:
             - Maine este randul tau. Sunt curios cum ai sa te descurci.
            Fata era nemultumita de felul cum o tratau, vorbeau despre ea ca si cand n-ar fi fost de fata. Tocmai se pregatea sa deschida gura  sa le spuna ca nu va permite sa fie ignorata, cand vocea grava a lui Nicholas deveni serioasa si hatarata.
            - Nu pot. Sunt ocupat toata saptamana.
            - Bine, dar... Will isi lasa cuvintele in aer.
            Joanna vazu cum spatele lui Nicholas se indrepta, devenind dintr-o data rigid. Cu o uitatura ce parea sa o patrunda pana in adancimi, o scana din cap pana in picioare. Era frumoasa, nimic de zis, isi spuse el in gand. Era o persoana aparte, cu o dragalasenie neslefuita si incantatoare, si cu toate astea parea ca intentionat incerca sa-si ascunda frumusetea sub o masca austera. Desi avea o personalitate puternica, parea naturala si inocenta. Ce dracu' era cu el, se incrunta Nicholas. Tocmai al era gata sa fie pacalit de o femeie usoara ce juca rolul unei tinere naive. Era o actrita pe cinste, recunostea. Vazuse la viata lui femei mult mai stilate si mai frumoase, care nu reuseau sa-si joace rolul cu atata succes.
             - Am probleme mult mai importante decat sa fac pe dadaca pentru o...
             Auzind acestea, Joanna se zburli toata. Arogant nesuferit, banii lui erau mai importanti decat o fiinta, decat un suflet. Chiar daca juca rolul unei prostituate, se parea ca si ea era om. Pentru o clipa se amagise, crezand ca poate sa fie un barbat cu suflet si generos. I se paruse ca zareste o urma de blendete, dar acum, privindu-l mai bine, disparuse orice urma de omenie din Nicholas Newcomen.
              - Uite ce este, dom' le cizelat. Miros de la o posta masculii care se cred superiori rasei lor arogante. N-am nevoie de lectiile tale de doi bani. Daca asa trebuie sa ma comport ca sa arat cu fite sau decenta, cum ziceti voi, mai bine lasa. Prefer sa raman...
            - Taca-ti gura aia spurcata, batu cu pumnul in masa Nicholas, facand-o pe Joanna sa tresara speriata. Parca ai fi o moara stricata. Nu te-a invatat nimeni ca nu este frumos  sa intrrupi pe cineva  cand verbeste? Daca ai fi avut bunul simt  sa asculti  pana la capat ce aveam de spus, ne-ai fi scutit pe toti  de balivernele tale de doi bani, sublinie Nicholas intentionat. Tot ce voiam sa spun era ca nu pot face pe guvernanta sau, ma rog, ce-o fi, pentru o fetiscana indaratnica si pe deadupra si cu gura bogata. Am intr-adevar o saptamana foarte grea. Si nu imi cade nasul sa-ti bag mintile in cap. Din contra, te asigur ca o sa fie o placere, o biciui  din privire el. Adu-ti aminte si te rog pe viitor sa nu uiti, eu sunt acela care a avut aceasta idee, eu sunt acela care plateste. Tu vei primi banii si de aceea tot ce trebuie sa faci este sa te asiguri ca vei face intocmai, ai inteles?
            Joanna tresarise vinovata, ca si cum ar fi fost palmuita, la fiecare apasare a cuvintelor, cu toate ca nu se rastise la ea. O daduse in bara. El avea dreptate sa fie furios pe ea. Iar in ceea ce o privea, tot ce trebuia sa faca era sa stea cat mai departe posibil de el. Se ridica in picioare, simtind nevoia sa dispara pe loc.
               - Imi cer iertare. Nu stiu ce m-a apucat. Daca se poate, as vrea sa ma scuzati, am...am obosit.
               Barbatii se ridicara politicosi, in timp ce ea pasea spre usa.
               - Iarta-ne ca nu ne-am gandit... reusi sa ingane Ross, intrerupt de un semn scurt al Joannei sa taca.
              Cu fata palida si hotarata, iesi din camera urandu-le ,,Noapte buna".
               Ross dadu din cap aprobator, privind inca in urma ei.
               - Sa continuam, unde am ramas? Nicholas privea intrigat la cei doi prieteni ai sai.
               - De acord, sublinie Ross, saptamana asta Joanna este treaba noastra, dar saptamana viitoare este numai a ta. Nicholasfacu ochii mari.
                - Toata saptamana?
                - Exact.