FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 33

  Când ultimele acorduri încetară, Nicholas se ridică parcă din transă,îşi întinse braţele amorţite, apoi dădu peste cap şi ultima înghiţitură deconiac, ieşind cu paşi tărăgănaţi din cameră.

 Era gata să se împiedice când văzu ceva jos. În lumina difuză elobervă ceva roşu răsfirat peste un ghemotoc. Se aplecă să se uite maibine.

 - Dumnezeule mare, ce cauţi aici? şopti el .

 Adormise.

 O umbră de zâmbet, dar şi de compasiune apăru pebuzele lui. Îl ascultase cântând, până adormise extenuată. Când o ridicăîn sus, furia lui ţinută cu greu în frâu se dezlănţui de-a binelea. Eraaproape dezbrăcată. Nicholas îşi înghiţi strigătul de durere ce veneadintre vintre. Cămaşa descheiată scotea la iveală umărul de culoareafildeşului, iar coapsele se vedeau în toată frumuseţea lor. Doar chiloţeiide dantelă fină de culoarea piersicii îi ascundeau cu sfială partea cea maisenzuală şi mai intimă. Curiozitatea masculului din el îl făcu să simtănevoia de a vedea mai mult. Voia să-i simtă gustul şi textura pielii dinnou, mai mult decât îşi dorise orice pe lume. Senzualitatea ei avea darulsă topească gheţarul din el, transformându-l într-un val de dorinţă acută.

 - S-o ia naiba, îşi spuse el printre dinţi.

 O ura din tot sufletul pentru ceea ce îi făcea. Cine era ea să îi deaîntreaga existenţă peste cap? Până nu demult era plictisit şi nestatornic.Era unul dintre reprezentanţii genului masculin bogaţi şi cât de câtatrăgători. Relaţiile lui, de altfel destul de scurte cu femei frumoase şiatrăgătoare, fuseseră până acum agreabile şi fără implicaţii sau obligaţii.La un moment dat, când considera el, se retrăgea cu eleganţă,afirmându-şi cu tărie că este un burlac convins. În ultimul timp însăîncerca să identifice sentimentul nou şi incomod pe care îl încerca. Spresurprinderea lui constatase că nu era chiar atât de neplăcut.

 Era la jumătatea drumului când Joanna îşi întoarse capul şi îşi lipibuzele de el. Fu cât pe ce să o scape pe scări când respiraţia ei dulce şifierbinte îi furnică pieptul. Un suspin dureros de blând se auzi surd dingura ei lipită de pieptul lui. El înghiţi cu durere şi privi spre chipul ei. Olacrimă strălucea ca un diamant pe obrazul ei palid. Furia lui începu să ialocul surprizei. Nu putea să o asocieze cu femeile slabe, uşoare,posesive. Aşa cum dormea în braţele lui părea dulce, blândă, cu un aer exagerat de inocent. Era de necrezut. În braţele sale se afla însăşifeminitatea în persoană.

 Se aplecă şi sorbi lacrima fierbinte cu buzele lui, vrând să îi disparăorice urmă de suferinţă şi durere de pe chipul ei. Ezită pentru o clipă.Oare ce a făcut-o să plângă? Cu siguranţă era mai sensibilă decât lăsa săse vadă. Un gând îl fulgeră brusc. El este un maestru al seducţiei, eragata să cadă în plasa ispitelor şi farmecelor Joannei. O emoţieincontestabilă se stârnea în el, făcându-l să-l doară tot corpul. Grăbi paşiisă o pună mai repede în pat. O puse uşor, abţinându-se cu greu să n-ozgâlţâie puternic. Dorinţa puternică îi ardea măruntaiele la vedereaacelor bucle de foc, desfăcute în jurul umerilor ei. Pentru o secundă eadeschise ochii, dezorientată şi zâmbi sfios încercând să se acopere.

 Oricum ar fi fost ea, el deveni imediat conştient că nu era o cochetăcu o experienţă prea vastă. Era prea tânără, îşi spuse el.

 Când ieşi din cameră carnea lui pulsa în urma nevoii animalice de ao poseda. Cu siguranţă trecuse prea mult timp de când nu mai fusese cuo femeie. Zgripţuroaica, era numai vina ei, de când apăruse viaţa lui eradată peste cap.

 Ajuns în camera lui făcu un jurământ faţă de el însuşi: nu avea să-şi găsească liniştea până nu o poseda. O dorea aproape obsesiv şi asta îlînfuria cel mai tare.