FALSA IDENTITATE ( publicata)

Capitolul 6

Razele soarelui ce patrundeau sfioase prin draperia stravezie, alintau asemenea unor degete moi si fierbinti obrazul adormit si catifelat al Joannei. Somnoroasa, deschise un ochi, rugandu-se ca lumina ce se facea simtita sa fie doar una dintre iluziile sale. Ar fi dat orice sa fie inca intuneric afara. Deschise incet si celalalt ochi greoi. Necunoscutul o impresura. Ramase nemiscata, privind in jurul ei. Oare unde se afla?
Camera era cufundata intr-o liniste profunda. Pe un scaun erau aruncate haine sclipitoare. O unda de durere ii alunga somnul, iar ea se trezi pe moment, cand isi aminti unde si de ce se afla aici. Se ridica pe un cot si vazu o perna cazand pe jos. Se uita laea si se simti oarecum indecenta, caci dormise fara camasa de noapte. Rosind puternic, se dadu alene jos din pat.
Fusese o noapte a surprizelor, incepand cu revelatia propriei capacitati de a se apara, pana la hotararea putin cam pripita de a accepta jocul barbatilor. Judecand la rece, se forta sa ia in considerare posibilitatea ca dorinta ei arzatoare de a afla cat mai multe despre Nick sa-i fi afectat grav judecata. Nu era convinsa cu adevarat si, daca se dovedea ca era asa, nu avea decat sa afle. I se stranse inima cand vazu din nou hainele pe care le purtase cu o seara inainte. Imediat isi dadu seama si de altceva: nu avea alte haine de schimb si, sub nici o forma, nu va mai pune pe ea lucrurile acelea vulgare.
Facu o baie si, infasurata in prosop, incepu sa caute in sifonierul aflat in camera. Constatand ca era plin numai cu haine barbatesti, se multumi cu o simpla camasa. Cand materialul rece si matasos ii mangaie pielea cu un fosnet plapand, o caldura neincercata de ea pana atunci ii invada intregul corp. Ametita, apleca intr-o parte capul pentru a simti textura materialului pe obrazul ei delicat. Se simti vulnerabila cand mirosul tare si usor intepator ii umplu narile, inundand-o cu senzatii inedite. Furioasa pe propria slabiciune si pe forta izbitoare cu care un simplu iz de parfum barbatesc te poate ameti, se smuci si merse fara rost prin camera, pana cand se trezi studiindu-se in fata oglinzii de toaleta. Daca era sa fie sincera, trebuia sa recunoasca : nu era un simplu miros. Era cel mai distinct si impetuos parfum barbatesc pe care il inhalase ea vreodata si care deborda fara pic de efort masculinitate maxima.
Scutura din cap vrand sa-si alunge reveria plasmuirilor sale. Isi arunca ochii in fata. Parul blond cu reflexe rosii puternice nu avea nimic spectaculos, ci din contra, era ca o bila neagra pentru ea, putea fi recunoscuta cu usurinta. Ochii ei verzi, desi erau prea mari dupa parerea ei, ramaneau totusi partea cea mai acceptabila a fetei sale. Nasul era drept si delicat, dar ceea ce o nemultumea cel mai mult era gura prea plina pentru a fi considerata frumoasa. Studierea fetei se incheie cand privirea ei cobori spre camasa larga, cu manecile suflecate, ce incerca sa inlocuiasca hainele ei anterioare. Un frison o facu sa tresara. Cum avea sa dea ochii cu barbatii imbracata asa? Dar decat sa imbrace din nou paiatele acelea de haine, prefera camasa.
Pasea usor pe covorul moale, cu degetele afundandu-i-se in grosimea lui, iar puful fin o gadila in talpa. Zambea de placere,iar gandurile o chinuiau sa nascoceasca planuri pentru a face fata cu usurinta nebuniei in care se bagase.
Era pe ultima treapta cand Ross si Will o zarisera si ramasera amutiti. Joanna susotea ceva de zor, apoi pomenea incet numele lui Dumnezeu, dupa care susotea iar.
Nick tocmai iesea din biroul lui cand dadu nas in nas cu cei doi barbati care se holbau cu ochii iesiti din orbite. Dadu ochii peste cap, ghicind care era motivul prostelii lor. Cu siguranta fusta vulgar de scurta ii scotea in evidenta goliciunea mult mai mult acum, la lumina zilei. O gheara furioasa ii stranse stomacul. Prietenii lui erau prea slabi de se lasau impresionati atat de usor, iar usuratica asta se insela daca credea ca isi va folosi farmecele pe ei. Bolborosi furios ceva printre dinti la adresa prietenilor sai, dupa care se rasuci brusc sa-i tina o predica fetei.
Intors cu fata spre ea, lui Nick ise taie rasuflarea ca si cand ar fi fost lovit in plex. Parul ei sralucitor, cazut pe umeri, arunca sageti de foc in lumina soarelui care intra pe fereastra larg deschisa. Mai avea un pas si ar fi intrat in el daca nu s-ar fi oprit. Ramase uitandu-se atenta la zidul de muschi, simtindu-se ca o natanga. Daca n-ar fi fost atat de preocupata sa nascoceasca o cale pentru a se descurca cu cei trei barbati, ar fi observat barbatul inalt ce se afla chiar in fata ei incruntandu-se. Avea ochii atat de intunecati si ii provoca atata teama incat daca mandria ei n-ar fi impiedicat-o, ar fi renuntat pe loc la jocul ei. Srangand tot mai tare pumnii si muscandu-si buzele isi aduna tot curajul pentru ceea ce urma sa se intample, reusind cu succes sa-i infrunte uitatura incruntata.
Ochii ei imensi aveau o culoare incredibila de un verde smarald, iar gura ei era atat de senzuala incat, daca ea nu si -ar fi strans-o intre buze, era sigur ca nu s-ar fi putut stapani sa nu i-o muste el.
O, da, era chiar in fata ei incruntandu-se mereu si era sigura ca daca mai continua mult, sprancenele lui aveau sa se uneasca intr-una singura. Era imbracat simplu, intr-o camasa alba descheiata la gat si cu toate astea emana o forta bruta, de ti se zburlea parul pe ceafa. Cateva fire de par de pe piept ieseau razlete afara, iar daca ea intindea mana il putea atinge. Isi duse mecanic mainile la spate si brusc i se facu frica sa-l priveasca din nou in ochi. Aseara nu observase cum crestetul capului ei nu-i ajungea decat aproape de barbie. Se hotari sa-si ridice ochii si isi dadu seama ca ii pierise curajul. De ce oare avea impresia ca era slaba , cand toata viata se crezuse viteaza?!
Desi nu o arata, Nicholas, isi pierdu pur si simplu capul cand ea il infrunta, privindu-l direct in ochi. Era surprins el insusi de reactia lui. Transformarea ei il luase pe nepregatite. Femeia simpla si usoara se preschimbase intr-una curajoasa si indrazneata. Aseara nu observase cat de frumoasa era cu adevarat. Nu fusese atent si nici destul de curios.
Fata asta era extraordinara, chiar si asa imbracata doar cu o camasa de-a lui. Prea mare pentru ea si cu manecile suflecate, parea cea mai sexy imbracaminte, lasand in urma creatii ale marilor case de moda. Era sigur ca nici cea mai scumpa matase nu i-ar fi venit atat de bine, si nici n-ar fi facut-o sa para atat de dulce si inocenta. Ultimul cuvant il facu sa se incordeze usor. Daca n-ar fi stiut de unde vine, ar fi trecut usor drept o sfanta sau cel putin o fata decenta.
Se crispa vizibil cand isi dadu seama ca nu era cu nimic mai bun decat prietenii lui care ramasesera cu gurile cascate.
Cand privirea lui se innegri de-a binelea, Joanna se hotari sa-si ascunda teama. N-avea nici cea mai mica idee de cata vreme se holba la el si pentru ca el parea din ce in ce mai furios, brusc se trezi zicand:
- Sper ca privirea ta nu s-a intunecat din cauza ca ti-am imprumutat camasa.
Privirea lui aluneca pe ea si-i vazu picioarele goale. Era desculta si cu toate astea parea atat de dragalasa. Imagini cu machiaj strident, bluza sramta cu sclipici, fusta vulgara ii inundara memoria facandu-l sa-si aduca aminte cine era ea de fapt si de ce se afla aici.
Joanna il simti intepenind in timp ce o privea cu o aroganta dezinteresata. Gura lui care mai devreme i se paru chiar frumoasa, acum era stransa intr-o linie subtire.
- Poti imbraca, bineinteles, camasa mea numai pana cand ai sa-ti cumperi haine decente, care sa te imbrace, nu sa te dezbrace.
Tulburata Joanna facu un pas inapoi.
- Poti sa explici?
- Foarte bine, ma bucur ca ai cerut asta. El se opri putin, vrand sa-si pastreze calmul. Ce te-ai gandit? Ca o femeie cu experienta ai hotarat ca esti destul de buna sa zapacesti trei barbati cu farmecele tale. Stii al naibii de bine sa ademenesti folosindu-ti corpul. Frumos, ce-i drept.
Joanna facu ochii mari simtindu-se jignita, dar mai ales simtind cum aceste cuvinte ii intorc stomacul pe dos.
- Ar fi bine sa plec. Nu am de gand sa mai stau un moment aici.
- Si unde crezi ca ai sa pleci? o intreba el venind in fata ei.
        Joanna isi simti inima batand cu putere si cu greu reusi sa-si opreasca lacrimile. Tatal ei ii reamintea necontenit de nobletea sa, de faptul ca reusea mereu sa se implice prea mult. Invatase singura sa se tina dreapta si cu capul sus. Nu va permite unui grosolan nesuferit sa o faca sa se simta prost si rusinata.
         Interpretand gresit tacerea, el continua:
          - Nici sa nu te gandesti sa pleci. Am avut o intelegere si indiferent de parerea ta despre mine, eu nu-mi incalc niciodata cuvantul dat. De aceea ar fi de asteptat acelasi lucru si din partea ta. Bineinteles, daca asta se numara printre putinele tale virtuti sau mai precis daca ai asa ceva.
         Cine se credea el sa-i vorbeasca ei despre virtuti? El care... trase repede aer in piept ca sa se calmeze. Oricat de pierduta se simtea, isi jura ca va face totul ca sa-l puna la la punct. Voia sa se tina de cuvant? Ei bine, asta va avea. Isi lua rolul de femeie usoara in serios. Cu manile tremurande, dar sigure, incepu sa-si descheie nasturii de la camasa.
Cateva momente Nicholas ramase mut, dupa care izbucni:
            - Ce dracu' crezi ca faci?
             - Iti inapoiez camasa, spuse ea pe un ton cat de dulce putu, nu pentru asta te-ai suparat?, termina ea fluturandu-si genele.
             - Termina chiar acum! M-am saturat de prostiile tale....
             - Dumnezeule, ce temperament, interveni ea usurata ca nu a fost nevoie sa se dezbrace pana la capat.
            Nicholas se intoarse spre prietenii lui.
             - Va apartine, baieti. Mergeti la cumparaturi cu ea.
             Dupa care isi lua haina din cuier si iesi, trantind usa in urma lui.
             Cei doi barbati ranjeau cu gura pana la urechi. O priveau cu uimirea intiparita pe chip, dar totodata cu admiratie. Nu -si aduceau aminte sa-l mai fi vazut pe Nicholas scos din sarite si mai ales de o femeie. Joanna ii privi la randul ei pe sub gene. Habar n-au ce ii asteapta, isi spuse ea in gand.