FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 38

  A doua zi gazdele organizară masa de adio în cinstea lor, cu promisiunea de a mai reveni. Copiii se jucau în parcul din apropierea proprietăţii, iar vocile şi râsetele lor vesele răsunau în aer.Nicholas şi Kevin erau la grătar. Joanna şi Beth, în bucătărie, aveau mâinile ocupate cu castroane pline cu salată. Înainte de a ieşi din casă,Beth îi spuse ceva amuzant Joannei, făcând-o să râdă cu poftă. Câteva clipe mai târziu, ea nu-şi mai putea aminti cuvintele rostite de aceasta.Zâmbetul i se şterse uşor când îi întâlni privirea lui Nicholas, ce o scruta atent, lipsit de orice reţinere şi stinghereală.

 Expresia ochilor lui era de nepătruns. Un val fierbinte cuprinse întreaga fiinţă a Joannei, aruncând-o într-un ocean imens al incertitudinilor şi al întrebărilor care, cu părere de rău, vor rămâne fără răspuns. Inima încetă să-i mai bată, iar ea se opri pentru o clipa, rămasă fără suflare. Scutură din cap, vrând să alunge năluca atât de reală. Pentru o clipită i se păru că surprinde căldură şi blândeţe în ochii lui Nicholas,după care instantaneu se întunecară, transformându-se în binecunoscuta lucire de gheaţă. O umbră de zâmbet, apărută vag în colţul gurii lui, ofăcu să-şi revină şi să meargă către celelalte femei.

 - Asta înseamnă magie, se auzi o voce.

 Nicholas privi peste umăr şi întâlni privirea amuzată, dar serioasă alui Kevin.

 - Ce naiba vrei să spui?, se răţoi Nicholas la el, supărat că îşi dăduse seama de emoţiile trăite de el.

 - Odată m-ai întrebat cum îţi dai seama dacă ţi-ai găsit sufletul pereche

.Nicholas încă îl privea iritat.

 - Iar eu ţi-am spus că totul este magie.

 Kevin se încruntă când văzu că Nicholas se încăpăţânează să nupriceapă.

 - Nu fi căpos, nu te mai lupta cu morile de vânt ale sentimentelor tale, lasă-le să curgă, să iasă la suprafaţă. Pentru prima dată în viaţa ta, te rog, încearcă să trăieşti cu adevărat ceea ce simţi, pentru prima dată încearcă să nu mai fii atât de calculat şi ordonat.

 - Ce dracu' tot bălmăjeşti tu acolo...?  

  - Pentru numele lui Dumnezeu, Nick, ceea ce simţi când o priveştipe Joanna este magia iubirii...

 - Eşti nebun, pufni Nicholas, cum poţi măcar să gândeşti... nu neg,se corectă el când văzu privirea scrutătoare a prietenului său, recunosc,Joanna mă atrage, dar nu este decât pură atracţie carnală. O vreau, şi pe toţi dracii dacă nu este aşa, dar o vreau numai în patul meu

.Kevin îl privea cu atenţie.

 - De la atracţie carnală nu mai este decât un pas până să recunoşti...

 - Du-te dracu', cum poţi să spui aşa ceva?!

 Vocea revoltată plutea în aer.

 - Simplu, aşa am simţit şi eu pentru Beth a mea.

 - Cum poţi să le compari?, se înfurie el.

 - Ai dreptate, nu se pot compara, fiecare este specială în felul ei,zâmbi Kevin, ceea ce-l scoase din sărite pe Nicholas.

 - Este o târfă, Kevin, o târfă al naibii de bine plătită.

 - Eşti sigur?

 - Eu o plătesc!

 - Nu de bani vorbeam, eşti sigur că este o târfă?

 - Este o vrăjitoare, uneori prefăcătoria ei nu are limite,convingându-te de inocenţa ei voită, dar da, îţi spun sincer, este o prosti-tu-a-tă,silabisi nervos Nicholas.

 - Bine, bine, interveni Kevin, este treaba ta şi viaţa ta. Dar ascultă-mă cu atenţie, prietene, sper să nu fie prea târziu când ai să-ţi dai seama că te-ai înşelat.

 Nicholas era încă uimit de furia care-l cuprinsese. Nu-i venea săcreadă cât de repede se înfuria când era vorba despre Joanna sau când voia să o incrimineze de fiecare dată, parcă vrând să se convingă pe el însuşi că nu putea să simtă ceea ce părea că de fapt îl mistuia încet.

 Stropi de ploaie începură să cadă din senin, făcându-i pe toţi să strângă pe fugă mâncarea şi să se adăpostească în casă.