FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 64

  Chiar dacă ştia că el nu o iubeşte, fusese totuşi atras de ea. Se rugă încet măcar să fi ţinut puţin la ea. Îşi amintea cu precizie cum o făcuse să se simtă în braţele sale şi cu câtă tandreţe şi pasiune o iubise. Nu degeaba se spunea că este un maestru în arta amorului. Un ghimpe al geloziei îşi făcu loc în inima ei, înţepând-o adânc. Oare câte femei se topiseră în braţele lui aşa cum o făcuse ea? Îşi alungă repede gândurile meschine. Nu avea nici un drept să gândească aşa. Nicholas fusese sincer întotdeauna cu ea. Pentru el totul se rezuma la dorinţă, atracţie carnală. Şi totuşi, dacă era sinceră, simţise din partea lui pasiune..., dăruire. Îşi scutură violent capul în timp ce-şi îmbrăca grăbită rochia aruncată neglijent pe jos. Trezeşte-te, Joanna! Trezeşte-te la realitate, îi spunea vocea ei interioară, îmbracă-te şi fugi cât mai ai timp. Cu toate că ea considera comunicarea şi vorbele sincere cele mai importante lucrur idin lume, acum avea să-şi încalce principiile, fugind ca o laşă fără să stea de vorbă cu el. Era mai bine aşa pentru amândoi. Avea să-l scutească de chinul de a-i explica tot ce însemna relaţia lor pentru el, iar pe ea se va scuti de suferinţa pricinuită de cuvintele lui nepăsătoare. Apucă în fugă poşeta ce zăcea pe un colţ al mesei şi dădu să iasă pe uşă. Se opri ca trăznită în loc. Nu, nu putea fi atât de laşă. Trebuia să-i scrie măcar câteva cuvinte. Trebuia să fie sinceră cu el în privinţa sentimentelor ei şi mai ales trebuia să îşi ia rămas bun de la el. Luă plicul de pe masă şi începu să scrie cu un pix găsit la repezeală pe noptieră. Nu realizase că plângea, până când o lacrimă îi udă foaia. I se puse un nod în gât în încercarea de a-şi reveni.