FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 72

  Joanna se afla în cabinetul doctorului său, aşteptând ca asistenta acesteia să îi aducă rezultatele analizelor.

 În acelaşi timp Edward, care îşi acorda în ultimul timp drumurile cu ale ei, voit şi fără pic de răutate o aştepta binevoitor afară. Frumuseţea ei îl lăsase fără suflare din prima clipă când o văzuse. Strălucirea tristă din ochii ei îl cucerise, dar totodată îi trezise curiozitatea sinceră. Nu-şi imagina cum asemenea făptură plină de blândeţe şi bunătate putea ascunde în adâncimea sufletului o mare amărăciune. Era atras de ea ca de un magnet şi, pentru prima dată, era fericit să îşi arate atracţia neprefăcută pentru ea.

 Şi cu toate că Joanna era o fată inteligentă, nu îşi dădu seama de sentimentele lui sensibile faţă de ea. Din bunătate acceptă prietenia lui cu o consideraţie deosebită. Ca de obicei, voia să exploateze inteligent prietenia lui, făcându-l să creadă că el o ajuta pe ea, uşurându-i aşa-zisa tristeţe. De fapt el era cel care primea ajutorul, după dezastrul ce îl trăise din cauza complexităţii şi dualităţii odiosului lui văr, care îi dăduse existenţa peste cap şi mai ales îl dezamăgise, vizavi de credinţa lui asupra familiei. 

O zărise pe Joanna când intrase în spital şi acum, ca din pură coincidenţă, aveau să se întâlnească şi aici. Zâmbi cu o urmă de vină când se gândi la planul lui mincinos. Se simţea ruşinat de propria persoană, dar de fapt tot ce voia era să o invite la o cafea, dar mai ales să-i câştige încrederea şi să se recompenseze faţă de ea. Stătu câtevaclipe pe gânduri întrebându-se: recunoştinţă era ceea ce simţea el? Nu, îşi răspunse el categoric. Ceea ce simţea era ceva mult mai puternic pentru a fi comparată cu recunoştinţa. Se înfioră când îşi dădu seama că fără să vrea se îndrăgostea de ea, cu fiecare zi care trecea. Puse mâinile pe volan şi vru să apese pe accelerator. Era îndrăgostit de Joanna, iara ceasta era vulnerabilă. Nu îşi dorea sub nici o formă să profite de situaţia ei. Ştia la rândul lui cum e să te simţi singur şi vulnerabil, şi totuşi ... era prea laş ca să plece pur şi simplu. Avea să o aştepte. Avea să fie alături de ea ca simplu prieten şi pentru început îi era de ajuns.