FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 49

  În drumul tăcut spre întoarcerea în clădirea unde îi aştepta continuarea petrecerii, David mustăcea triumfător. Înainte de a intra în salonul unde muzica era în toi, Nicholas îi ajunse din urmă şi îi opri.

 - David, dacă nu te superi, am ceva de vorbit cu Joanna, promit că ţi se va alătura imediat.    David îi aruncă pe furiş o privire Joannei şi când îi văzu spaima ascunsă, vru să refuze, dar când ea îşi puse mâna blând pe braţul lui şi acceptă din priviri, se scuză politicos, lăsându-i singuri. 

-Ce emoţionant, se auzi vocea ironică a lui Nicholas, proaspeţii îndrăgostiţi se înţeleg din priviri.În ochii ei îngustaţi apăru un licăr, iar barba ei delicată se ridică mândră.

 - Nu asta ai vrut, Nicholas? Nu tu ţi-ai dorit ca David să se îndrăgostească de mine, de o... 

-Dracu' să te ia, vrăjitoare destrăbălată, mi-ajunge cât am văzut.S-a terminat cu planul. Plecăm chiar acum, şi se întinse să o apuce de mână.  

  Brusc, Joanna se retrase, însufleţită de o forţă invizibilă: 

- Te înşeli, totul se va termina spre dimineaţă, vom fi fericiţi amândoi să scăpăm de tortura prezenţei fiecăruia şi îmi doresc din tot sufletul să ne spunem „La revedere" prieteneşte.

 Ochii lui Nicholas aruncau fulgere ucigaşe, iar ea, în loc să fie

speriată, se calmă instantaneu, spunându-i pe un ton blând:

 - Îmi pare rău, Nicholas, n-am vrut să se termine aşa. 

- N-ai vrut pe dracu', se strâmbă el imitând-o, de câteva săptămâni nu faci altceva decât să mă aţâţi ca o cocotă, iar acum crezi că-ţi poţi bate joc de mine cu un simplu „La revedere"?

-Nicholas, doar nu crezi cu adevărat ceea ce spui.

 Tristeţea apăru în ochii ei limpezi. El o privea ca un animal de pradă nemilos. Ochii lui dispreţuitori o cercetau, iar expresia feţei era aspră şi indolentă. Înţelese pe moment revelaţia cutremurătoare ce se citea în privirea lui. El credea cu sfinţenie în tot ceea ce spunea. 

Cu un amestec de amărăciune şi o forţă interioară de nedescris ea se adună şi oftă adânc, să-şi caute cuvintele elocvente.

 - Nicholas, în ciuda a tot ceea ce crezi despre mine, să ştii că am fost sinceră cu tine, iar sentimentele mele au fost reale. De fiecare dată când mă ţineai în braţe, universul dispărea în jurul meu, existai numai tuşi eu. Niciodată n-am gândit să-mi bat joc de tine, din contră, eu eram cea pierdută pe aripile unei clipe. De cele mai multe ori nu ştiam unde, ştiam numai că vreau să trăiesc acel moment... unic.

 Câteva secunde ea tăcu, înghiţindu-şi durerea ce o sugruma, după care continuă aproape şoptit: 

- Ar trebui să-mi pară rău că am acceptat jocul tău stupid, dar nu am să regret niciodată ce am făcut, pentru că altfel nu te-aş fi cunoscut cu adevărat pe tine... şi nici pe mine..

 Cu vocea gâtuită, ea se întoarse şi o luă la fugă.

 Nicholas hotărî că ea e sinceră. Nici o altă femeie nu-l impresionase, aproape atingându-i sufletul. Îi simţise lacrimile fierbinţi pe care ochii ei nu le lăsaseră să curgă, şi îşi simţi corpul reacţionând violent. Scutură din cap puternic. La naiba. Ea era o curvă. El era cel care lua decizia când avea să se termine totul. Hotărâse deja cum să se răzbune pe ea pentru toate nopţile nedormite şi pentru obsesia lui. Să se culce cu ea era pur şi simplu următorul şi ultimul pas din planul său. Dar mai întâi Joanna trebuia să coopereze. Voia ca ea să se lase în voia propriei pasiuni şi, după ceea ce tocmai aflase, era sigur că nu-i va figreu.