FALSA IDENTITATE ( publicata)

CAPITOLUL 34

 Joanna se îmbrăcă în grabă. Nicholas o atenţionase că aveau săplece devreme. Îşi prinse părul într-o coadă simplă şi se uită în oglindăpentru o ultimă examinare. Arăta îngrijit. Dacă n-ar fi existat umbrele adânci din jurul ochilor ar fi fost chiar drăguţă. Niciodată frumuseţea nu a fost printre preocupările ei principale, însă acum se surprinse dorindu-şi să fie frumoasă. Frumoasă? ... Dumnezeule mare, din punctul ei de vedere frumuseţea trebuia să vină din interior. Un fior o tulbură uşor.Nicholas prefera femeile frumoase pe exterior şi sofisticate. Se cutremură încercând să alunge gândul meschin. Pentru nimic în lume nu se va schimba într-o făptură frivolă, nici măcar pentru Nicholas. Coborî în fugă scările. Un miros de cafea proaspătă şi pâine prăjită îi gâdilănările. Realiză că era moartă de foame. Se îndrepta spre bucătărie când telefonul de pe hol îi atrase atenţia. Se apropie, privi cu grijă de jur-împrejur, după care formă un număr

  - "Casa Divină", se auzi o voce.

 - Albert.

 - Hristoase, Joanna, unde eşti? Ce este cu povestea răsuflată pe care i-ai trântit-o tatălui tău despre odihnă şi în ce încurcătură ai mai intrat acum? O tânără care a sosit aseară mi-a spus că...

.- Albert, vrei să taci şi să ascuţi? A ajuns o tânără însărcinată latine?

 - Da, este bine, pare o tânără de treabă...

 - Mă bucur. Să ai grijă de ea, Albert, are nevoie de atenţie specială în situaţia ei.

 - Ştiu asta, Jo, ai încredere în mine.

 Joanna mustăci. Albert era un tip deosebit şi sensibil, însă munca î iocupa tot timpul.

 - Jo, mai eşti pe fir?

 - Da ... spune.

 - Sincer, pe cine vrei să salvezi acum?

 Pe mine, îşi zise ea în gând.

 - Edward este aproape refăcut, iar Ramirez este la final cu cercetarea, spuse Albert.- Mă bucur enorm să aud asta, Albert.

 - Când te întorci, Jo? Toată lumea este înnebunită fără tine.Niciodată n-ai lipsit.

 - Curând, răspunse ea, foarte curând.

 - Eşti în regulă? Sigur nu ascunzi ceva?

 - Sunt bine, interveni ea, aveţi grijă de voi, ştiu că vă descurcaţ ifoarte bine şi fără mine, şi ... vă iubesc pe toţi, termină ea închizând telefonul.

 Când intră în bucătărie Elly o primi cu entuziasm şi o răsfăţă cu un mic dejun regesc. Era prea emoţionată ca să mănânce mai mult de câteva îmbucături. Discuţia cu Albert o mişcase, dar mai cu seamă se gândea la momentul când va da ochii cu Nicholas. Fusese surprinsă să nu-l găsească la masă

.- Abia dacă te-ai atins de mâncare, Joanna. Nu te simţi bine, draga mea?

 - Nu, ba da, sunt bine, se fâstâci ea. Numai că nu prea mi-e foame .Nicholas nu s-a trezit? întrebă ea cu inocenţă.  

  Elly o privi atent şi îi răspunse zâmbind:

 - A şi mâncat deja, te aşteaptă afară.

 - De ce nu spui aşa? se înecă ea, ridicându-se brusc de la masă, gata să răstoarne scaunul.

 - Păi, ... a zis să-ţi spun după ce mănânci, adaugă Elly.

 - În nici un caz nu vreau să-mi încep ziua cu furia lui Nicholas aruncată asupra mea, argumentă ea ieşind din încăpere.